Valuri

love_andrei on InstagramÎn a treia săptămână a lui Septembrie am fost la mare. Mi-am programat concediu din August, când a venit timpul mi-am făcut bagajul și am plecat.

Nu Turcia, nu Bulgaria, nu Grecia. Am fost în demult familiarul Iliciovsk. Marea e mare peste tot. Desigur spun prostii, confortul nici pe aproape probabil nu e același. Dar eu am marele noroc să nu pot compara “marea” din ucraina cu nici una din destinațiile enumerate mai sus. În principiu sunt îndrăgostit de apă, în orice formă a ei – în pahar, în baie, în bazin, din cer, pe străzi, sărată, tulbure, rece. Și apă găsesc unde merg.

Timpul a fost rece. Apa numai bună de înghețat meduze. O noapte am dormit în cort pe malul mării, departe de civilizație. Luna a fost superbă.

Plajele erau goale. În afară de niște vapoare departe la orizont și corpul meu în apă nu mai era nimeni.

Regim simplu – yoga, citit, scris, mâncat, înot, citit, plimbări.

Continue reading “Valuri”

Gelozia

jalousieGELOZÍE, s. f. Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. (dexonline.ro)

În Univers se pare că totul tinde spre echilibru și apare din echilibru.

Când pe Pământ a apărut Dragostea, de la ea imediat s-a desprins Gelozia. Menirea Geloziei este de a semăna dubiu în suflet și creier. Dubiu că ea este fidelă, că el rămâne a fi sincer, că mai iubește. Și atunci, călătoria celor doi în loc să fie una lină, în care se dedică zâmbetelor, săruturilor, atenției eterne, atingerilor, explorării lumii împreună, se transformă într-un curs de supraviețuire, ca în mașinile alea japoneze ce simulează cutremur. Cel care este gelos încearcă din răsputeri să se țină de vreun picior de masă, stă cu toate membrele înfipte în podea, când ar trebui de fapt să planeze deasupra pământului fără a atinge pământul cu tălpile sale păcătoase ținând de mână ființa iubită.

Gelozia apare de la iluzia bolnavă de posesiune. Omul vine pe pământ singur și îl părăsește la fel. Nu aparține nimănui decât sieși.

E foarte haios, mai ales cum unii bărbați, se înfurie văzând iubita lor care se cuprinde cu cineva de sex opus, dansează sau simplu stă de vorbă. Aceștia așteaptă permanent nu știu ce demonstrații de dragoste, pe când unica manifestație ce contează este prezența femeii lângă dânsul, nu neapărat fizic, dar energetic, cu gândul și atenția. Ea petrece cea mai mare parte din timp cu tine, asta ar trebui să fie mai mult decât suficient. Nu contează cinci minute dansate cu un coleg, sau un prânz luat cu un prieten. Ea e a ta. Nu poți controla gândul sau dorința cuiva, dacă acestea se îndreaptă în altă direcție îl poți atrage doar cu blândețe, înțelegere. E la fel ca o mâță, nu o poți chema aproape cu strigăte, isterie, fluturări de mâini și spumă la gură. Ea simplu se va întoarce și va pleca. Un câine ar putea să vină la stăpân din frică, răspunzând afirmativ la țipete disperate ”la picior”, dacă ai o relație de dominanță – atunci acest articol nu e pentru tine, închide imediat și nu mai accesa această adresă, niciodată!

În general persoanele care manifestă gelozie sunt slabe. Gelozia vine din frică, frica de a pierde. Frica vine din neîncredere în propriile forțe, personalitate. Mai ales bărbatul trebuie să fie ca un munte, nestrămutat, încrezut că el oferă cele mai frumoase priveliști, cele mai netede coline, cele mai abrupte prăpastii, cele mai înalte vârfuri, cea mai albă zăpadă, cele mai mirositoare flori.

Cele mai absurde sunt geloziile față de foștii parteneri. Lumea e mică, oamenii se întâlnesc oricum, voluntar sau întâmplător. Și aici se uită cel mai important, Ea/El te-a ales pe tine! Ai uitat cumva de asta? Ea l-a părăsit pe el pentru ceva mai bun sau mai potrivit – deci tu! Nu te purta ca un bou, că dacă bea un ceai cu el, nu se fut acolo sub masă…Iar dacă asta se întâmplă, atunci Ea simplu nu merită să te însoțească mai departe. Și cu gelozia asta nu ai fi rezolvat. Să plece sănătoasă. Bucurați-vă că ia-ți dat libertatea și astfel ați cunoscut-o mai bine (se referă reciproc și la bărbați).

Infidelitatea este ceva foarte subiectiv. Există oameni pentru care sexul nu are nimic comun cu dragostea. Mulți trec peste acte de infidelitate și trăiesc mai departe împreună. Dacă cu adevărat te poți abstractiza de această energie, atunci no stress, go ahead. Fericire să fie.


ÎNCREDEREA. Încrederea a apărut puțin înainte de Dragoste. Gelozia poate fi tratată doar cu încredere, nicidecum cu Indiferență. Indiferența spune hai pa! Dragostei. Nu forțați persoana iubită să vă mintă. Să mintă unde a fost, cu cine s-a văzut, doar fiindcă știe că o să reacționați ca un dobitoc (să mă ierte regnul animal că ei în majoritatea nu-s geloși) la această informație. Voi singuri creați o deprindere nesănătoasă în celălalt de a ascunde sau modifica adevărul. Odată creată, ea nu se va manifesta doar în cazul geloziei, dar treptat se va răspândi peste tot unde acesteia nu-i va conveni energia negativă care o degajați.

Încrederea e cel mai bun cadou care poate fi oferit cuiva. Omul permanent tinde să încalce ceea ce-i interzis. Încrederea însă îl înnobilează, îl face responsabil de acțiunile sale – asta pe cei sănătoși la cap. Eu nu știu dacă există vreun studiu, dar acum o voi spune din senin – persoanele care sunt tratate cu gelozie, sunt mult mai expuse infidelității decât cele tratate cu încredere. Gata! Basta! Punct!

Gelozia oricum apare în interior, undeva acolo în regiunea sternului, în diferite proporții dar e prezentă. Important este cum se manifestă în exterior. E alegerea voastră dacă știți simplu să o observați de la distanță, ca ceva obișnuit și inofensiv sau turnați gaz pe foc și o lăsați să explodeze în exterior, astfel rănind cu cuvinte urâte, cu neîncredere (eu tare- tare sper că mai ales bărbații nu ridică mâna lor păroasă asupra sexului frumos și de asta nu voi enumera și asta) ființa ce vă iubește.

LOVE. PEACE și ROCK n ROLL.

P.S. și o dedicație muzicală – UNKLE – piano echoes

Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~

4+3, nu 5+2!

calendar_1V-ați gândit vreodată de ce lucrați cinci zile și vă odihniți două? Nu? Trist.

Un pic de istorie – revoluția industrială a permis să se lucreze anul împrejur, eliminând sezonalitatea. Energia electrică a mărit numărul de ore lucrătoare per zi. Datele spun că pe atunci în general se lucra 12-16 ore, 6-7 zile în săptămână (în China și până acum des e așa).

Pe parcurs productivitatea a crescut considerabil, calificarea muncitorilor e mai înaltă, forțe de muncă mai multe.

Omenirea produce mai mult decât consumă. Problema noastră este redistribuirea bunurilor. Cineva trăiește în surplus, aruncă jumătăți nefolosite din consumabile, iar cineva doar visează la rămășițe. Mai închipuiți-vă că nu s-ar produce armament, ah câte resurse am salva. Utopie? De acord, am creat un eco-sistem a cărui prizonier suntem. Fiecare țară cu frustrările sale, fiecare lider politic cu viermii săi în cap, toți se tem și se pregătesc, pentru ceva…

Acum problema este că tot surplusul supra-producției în formă de profit merge în câteva buzunare nefericite. Nefericite fiindcă și aceștia lucrează cinci sau mai multe zile de frică să nu piardă trendul creșterii.


Și iar să revin la întrebarea care îmi sună des între urechi – de ce lucrez 5 zile și încerc să-mi boțesc viața personală în cele 2 rămase. Nu? Nu se poate de pus așa întrebări? Tabu?

Da, mai avem concedii, 28 zile pe an, cineva mai puțin, cineva mai mult. Nu am uitat de ele, că e imposibil să le uiți. Sunt ca trenul ăla accelerat, îl aștepți cu privirea și ai impresia că abia de vine. Ai clipit și bah!, întorci ușor capul și deja îi urmărești fundul. mmm, ce frumos a fost…ce repede s-a dus.


Sunt și din cei care încearcă să evite sistemul, devin antreprenori, șefi pizdanie și nu lucrează 5 zile, lucrează toate 7! Capetz.

Una din formulele fericirii, imho, este – fă atâți bani cât poți cheltui, în viitorul apropiat. Nu la bătrânețe! Că atunci nu mai ai chef de a explora fiecare colțișor a lumii, a corpului tău, a sufletului, a minții, a altui om. O parte mică de indivizi, niște egoiști-constructivi, cum îmi place să-i definesc, lucrează doar atât cât să-și poată asigura activitățile extra ce îi fac fericiți. Fie – călătorii, sport, colecții de haine, mașini ori simplu își asigură cât mai mult timp liber pentru a citi.

Acești egoiști-constructivi permanent au posibilitatea să câștige mai mulți bani, dar! ”Facerea” banilor e un Joc, te atrage și te lasă greu. De obicei te angajezi la ceva proiecte, oameni, semnezi contracte. Faci mulți bani și între timp iei niște credite, fiindcă îți permiți, cumperi apartamente mari, mașini mari…și iar semnezi un contract MARE, pentru a acoperi alt credit nou. Intri în niște cercuri de oameni, te standardizezi cu ei, ca apoi să te simți obligat să corespunzi acestui standard long term. Ai deprins soția, ai deprins copiii. Te-ai deprins pe tine. Și mori în acel apartament mare, cu o mașină mare parcată sub geam. Ai fost câte 2 ori anual în Maldive și Alpi. All inclusive. Asta ți se pare viață frumoasă?! Hai pa.

P.S. are rost să lucrezi număr nelimitat de ore doar când aceasta este activitatea care te face fericit. Spre exemplu ești sculptor, cânți jazz, ești Luc Besson sau mai știu eu – ai orgasm de la contabilitate.


Totuși cred că putem lucra doar 4 zile în săptămână și pământul de la asta nu va crăpa. O să circulăm mai puțin la birou, vom avea mai mult timp pentru educație, sport, relaxare. Vom scădea din stres, o să fim mai fericiți.

Există țări unde deja au loc schimbări – Franța în 2000 a adoptat săptămâna de lucru de 35 de ore. Țările de jos au o medie de 27 ore lucrătoare pe săptămână. Există școli ce au trecut la regimul 4+3.

Micșorarea orelor de muncă ar putea rezolva problema șomajului, a emisiilor de carbon (se va circula mai puțin cum am spus), lipsa generală a timpului și ridica bunăstarea familiilor.


Ce nou aș face în ziua MEA liberă? Nimic nou, doar mai mult din ceea ce fac acum: să ”visez”, să mă gândesc la prostii ca astea, să mă plimb, să înot, să merg cu bicla, să practic arte marțiale, să mă văd cu părinții, să mă întâlnesc cu fratele, să citesc, scriu, să desenez, să dansez (citește atent, nu se repetă ”desenez”), să ies cu prietenii, să călătoresc, să ascult muzică, să mă uit la stele…

Ce ai face tu?

|| Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ||