Life is beautiful!

Razele soarelui m-au încălzit, însă nu atât de tare ca să-mi pierd mințile. Nici alegerea Președintelui nu tare m-a corupt. Concluzia a venit de la sine, fărâmitură cu fărâmitură, cuvânt cu cuvânt, cifră cu cifră.

Frământam textul de vreo lună și ca în alte cazuri eram gata să-l abandonez, mai mult din motiv că mi s-a părut, banal/evident. Dar o discuție la masă cu colegii, în care mi-am expus părerea și am primit un șir de contraargumente, care oricum mi s-au părut irelevante m-au împins seara să tapez totul pe ecranul macului meu; poate chiar nu am dreptate – de asta am nevoie de părerea ”ta”.

Și am lăsat totul să curgă:

Indiferent de cum îmi va reuși să scriu acest articol, fiindcă nu mă pricep la litere, adevărul care vreau să-l povestesc rămâne irefutabil.

Despre ce vreau să vorbesc e absolut banal, dar minunat în același timp: noi trăim mai bine decât înainte! Mai bine ca acum 10, 50, 100, 1000 ani. Omenirea face uneori doi pași în urmă, dar apoi sare cu cinci, șase. Cât nu vi s-ar părea viața de injustă și urâtă la moment, de fapt este o viața care e mult mai bogată de posibilități și de bunătate.

Nu încerc să compar o zonă geografică cu alta, o pătura socială cu alta, încerc să compar aceleași unități cu ele înseși în trecut. Abordez doar valorile medii, excepții sunt ori unde și mi-ar încurca să adopt o lege generală.

Ca să fie mai simplu și să înțeleg dacă am dreptate, am căutat teoria în cele mai importante aspecte ale vieții:

Educația – cu toate contractele, corupția, neprofesionalismul din instituții – “omul mediu” este mult mai dotat cu cunoștințe decât strămoșii săi. Majoritatea pot citi și scrie, raportul  care acum 60-100 de ani era invers [nu așa demult, 1-2 generații în urmă] . Închipuiți-vă pe o singură secundă că nu ați putea citi, nu ați avea acces la această tehnică de comunicare, ce va-ți face? Cât de limitați am fi? Astăzi ni se pare că să citești este la fel de normal cum e să vorbești, dar nu toți au avut așa acces la ”carte”. Video pentru meditație.

Medicină – ceea ce 6,7 decenii în urmă putea fi o pandemie, cum ar fi: tifos, tuberculoză, ciumă, etc. astăzi e o boală. Boală mi se asociază cu ceva tratabil, relativ ușor. Secole în urmă o febră putea pune în pericol viața oricui, o naștere era un risc mare, nu mai vorbesc de lipsa echipamentului, noțiunii de sterilitate, vaccinelor ș.a. Nu este exclus că nepoții noștri vor deține leacul SIDA și a cancerului într-o singură pastilă, așa cum noi acum prevenim Titanus, tratăm Hepatite, etc. Video pentru meditație.

Politică – e murdară, dar e mai transparentă 🙂 Se fac în continuare multe porcării și totul e  o conspirație putredă, dar celor ce stau sus le mai scapă câte ceva. Cea mai importantă structură, față de care politicienii poartă frică este presa. Iar cu apariția și dezvoltarea Internetului și a tehnologiilor de comunicație, fiecare poate fi jurnalist. Ce facem ca să ne apărăm? STRIGĂM!

Existența număratelor convenții, tratate, legi, înțelegeri, organizații, ș.a.m.d. parțial creează și impune spre respectarea unui cadru legal, menit să apere societatea statelor.

Infrastructură – drumurile sunt asfaltate, într-o țară mai bine, în alta mai rău. Străzile sunt luminate. În Moldova avem “Alimentare”, Farmacii și chioșcuri cu țigări la fiecare colț. Ce mai trebuie pentru fericire?

Aglomerate, învechite, vulgare, dar merg la fiecare 2-5 minute. Se opresc la picioarele tale.   Și totul doar pentru 3 lei! Știți, sunt oameni din țări mai dezvoltate care ne invidiază că avem “marșrutși”.

Canalizare, apă caldă, rece, lumină, internet, telefon, străzi măturate, nisip pe gheață, chioșcuri electronice de plăți…

Comunicații – îmi aduc aminte cum am văzut prima dată un telefon mobil, s-a întâmplat suficient de târziu, deci nu semăna cu o cărămidă, dar oricum era mare, sur, ca să vorbești trebuia să deschizi un căpăcel, care descoperea tastiera, iar la capăt avea microfonul. Convorbirile erau foarte scumpe și SMS-urile la fel.

Astăzi mergi pe drum și tot vezi oferte: vorbește mai ieftin în rețea, vorbește gratuit cu un număr ales, scrie mesaje nelimitat, navighează pe net! Telefonia mobilă este atât de ieftină că copii de la 5 ani și bătrânii peste 70 poartă cu ei iPhone -uri, Samsung -uri, etc. Oameni deja se indignează de ce nu pot vorbi gratuit până nu li se oprește bateria. Ar fi fine să existe așa pachet “Cât ține bateria”.

Mâncare – în unele locuri ale planetei această fostă cândva problemă a fost rezolvată cu prea mare succes, că acum autoritățile se luptă cu obezitatea. Tehnologiile de producere a produselor alimentare devin mai eficiente din an în an. Nu neapărat mâncăm sănătos, dar mâncăm și ne place! Nu mai există acel challenge de a avea o însărcinată acasă, mergi în supermarket și ai vara și iarna căpșuni, avocado, costițe, migdale, somon, caracatițe, coadă de maimuță, limbă de bursuc și tort “Poveste”!

Tehnologii – telefoane mobile, PC-uri, mașini de spălat, de bărbierit, autoturisme, avioane – noi putem zbura băi!, cuptoare cu microunde, echipament medical, metrou, iPod-uri, becul, prezervativele! … Video pentru meditație – ”Give it a second! It’s going to space!

Securitatea – mass media care veșnic se fugăresc după click -uri și rating au format o imagine extra negativă în mintea societății – trăim într-o lume sălbatică! Cei din S.U.A. nu se opresc de a cumpăra arme de foc și tot de ei se apără, și tot pe ei se împușcă. Numărul de crime e mare, fiindcă în sfârșit a început să fie contabilizat! de vreo 60 de ani.

Cei care practică acum artele marțiale pentru auto apărare, sunt proști. Doar 20-30{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din motivul de ale practica trebuie să aibă la bază capacitatea de a se lupta fizic, în rest este învățarea de a trăi fericit și armonios cu lumea înconjurătoare, de a dezvolta modestia și înțelepciunea. Cu sute de ani în urmă, pericolul putea veni din orice direcție, oamenii erau omorâți de hoți, de soldați, de mercenari, de vecini și practic la nimeni nu-i păsa. Nu se formau anchete. Tocmai de asta și s-au dezvoltat atât de mult artele marțiale. Acum însă situația s-a schimbat mult. Societatea are frică de Poliție. Și e bine, e normal. În majoritatea cazurilor ai să primești un pumn în maxilar, ei și mare scofală.

Violuri? Să vedeți voi câte violuri erau înainte, când venea boierul să-și ia ”ce-i aparține”, când se opreau mercenarii în vreun sat pe drum spre front, când bărbatul nu era acasă și vecinului ”i se scula”.

Companiile mari  au devenit social orientate. Împreună cu dezvoltarea rețelelor sociale acestea pun valoare pe părerile clienților și a celor potențiali. Nu se mai ia în calcul doar Cererea, dar și emoțiile, experiența, doleanțele.

———————————————————–

Sunt multe daune care vin odată cu evoluția, dar incomparabil puține față de avantajele primite.

Toate cele de mai sus nu înseamnă că trebuie să fim resemnați, că nu trebuie să tindem la ceva mai bun, să perfecționăm procesele; înseamnă că trezindu-ne dimineața trebuie să fim mulțumiți de ceea ce avem deja. Multe din cele obținute se datorează picăturilor de sudoare, râurilor de sânge, vieților pierdute de cei care au crezut că poate fi mai bine. Și noi le-am moștenit gratuit, stând de multe ori cu fundul pe scaun și scriind așa articole ca mine. Video pentru meditație – ”I have a dream”.

7 Aprilie 2009

Nu contează cu ce s-a terminat, că au fost infiltrate servicii antrenate special pentru a destabiliza situația. Generația noastră și alte care s-au alăturat am avut un singur glas, un singur mesaj, am fost uniți și am făcut Schimbarea. Însă noi nu putem conduce țara, am lăsat-o în mâinile celor în care am avut încredere. Sper să nu uite cu ce jertfe a avut loc întoarcerea carului, buturuga încă va tânji mult.

Poate comuniștii?

– Poate era mai bine dacă rămâneau comuniștii?
– Well, nu!

Cum nu aș privi situația, nu-mi pare rău de venirea la putere a “Alianței”. Mai întâi de toate au pus capăt monopolului politic a așa numiților Comuniști – astfel de oameni nu merită să conducă o țară, să poarte răspundere pentru un popor.

Și în al doilea rând AIE, dar mai degrabă să-i numim separat, că în afară de primele 2 luni după “7 Aprilie” nu am mai fost uniți: PLDM-Filat, PL-Ghimpu și PD-Lupu au primit marea ocazie de a se manifesta. Au râvnit atât de mult, s-au bătut cu pumnul în piept…dacă nu era 7 aprilie, stăteau până acum în opoziție și lătrau la comuniști, iar ce e mai trist, noi am fi crezut în continuare “iaca dacă ar veni democrații la putere, atunci am trăi noi bine…numai să primească o șansă “. Au primit o șansă, și? AIE e cea mai bună reprezentare vie a bancului cu moldovenii în ceaunul Iadului. Cel puțin acum situația e clară și paranjalele date jos de pe toate fețele.

Se joacă dea “Țari gorî”, s-au unit, l-au dat jos pe cel mai puternic, iar acum victorioși își șterg mucii unul la altul, scuipă și se urinează din vârf. Muntele știți din ce e format – din carne și oase, din transpirație, remitențe și impozite.

Cel mai trist este că ei pierd timpul nostru, nu prea mă liniștesc fraze de genul “măcar la copii noștri să le fie bine”. First of all nu cred că se va schimba ceva în următorii 50-100 de ani, iar în al 2-lea eu vreau să trăiesc bine acum! Conform crezurilor mele – nu mă reîncarnez, a 2-a viață nu-mi zâmbește, în cel mai bun caz mi-au rămas vreo 70 de ani în care încă pot spune “zașâbisi, asta viață!”.

Soluția? Da fig ee znaet!

P.S. Întrebarea cu care a început art. este extrasă din popor, sursa rămâne anonimă pentru evitarea consecințelor neplăcute 😉

Evoluția “scopului vieții”

E greu să trăiești viața fără un scop, cel puțin așa li se pare unor fanatici a la “totul trebuie bine organizat și gândit” ca mine.

De la geneză până acum, “scopul vieții” a trecut prin mai multe etape. Prima, chiar aș numi-o lipsa scopului vieții. Apoi a urmat scopul supraviețuiriislujirii. Probabil prin această perioadă s.v. a început să se diversifice, vreo 0.0001{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} au născut scopul trăirii unei vieți pline de plăceri, de manifestare a puterii și încă foarte puțini au început să dezvolte scopul adevărului unic, universului ideilor, omul centrul reflexiei filosofice, etc.

Cu câți mai mulți oameni, cu atât mai multe scopuri. Și a tot evoluat …

Există scop teoretic și practic, scop pe termen scurt și pe termen lung. Cel practic e ceea ce facem de fapt, reprezintă prezentul și trecutul. Cel scurt e ceea ce vrem să facem azi sau anul ăsta. Am o dorință [scop], să-mi iau un autoturism – Toyota RAV4 de prin 2008 [pe bune]; plus în următorul an să obțin un salariu XXXX Euro. Ok, inițial cu acești bani îmi iau ”patrupedul”, apoi poate am să călătoresc ceva. Apoi? Nu știu. Din această cauză pun accent pe un scop teoretic pentru obținerea căruia mi-aș dedica toată viața.

—–     —–     —–     —–     —–     —–     —–     —–     —–     —–     —–     —–

Când mă întreb ce vreau – e simplu, vreau să fiu fericit, scopul e cum să devin fericit. Încă nu știu cum, mă gândesc. Față de acum 1000 sau 100 de ani în urmă, fiecare om de rând e mult mai deștept, nu neapărat mai capabil, din această cauză e complicat de ales s.v. E la fel ca luarea deciziei de căsătorie la o vârstă mai înaintată, știi ”prea” multe, ai experiență, ceva îți spune da, ceva îți spune nu. Trebuie să aștepți o minune sau un “zaliot”. E păcat când prin “zaliot” se alege s.v.

E foarte ușor să observi evoluția s.v. privind la părinți, sunt atât de aproape, dar atât de diferiți. Nu mă tund și nu mă bărbieresc fiindcă nu-mi pasă așa de mult [îmi pasă puțin] ce gândesc oamenii despre faptul cum arăt. Mai mult, vreau să-i impun să mă perceapă prin prisma faptelor și gândurilor mele. Unul din scopul părinților în viață este ascultarea părerii societății și tendința de a fi asemănător celorlalți, pentru a nu ieși din standarte. Scopul meu posibil este unul ciclic, apare la tineri și dispare la cei vârstnici, am să înaintez în ani și vă spun; dar nu cred că mă schimb chiar dacă odată am să am mai puțin păr pe cap.

Un alt scop al câtorva generații întregi acum se pune pe cântar. Nu ați observat? E scopul de a lucra 8 sau mai mult ore pe zi, de a avea câteva zile concediu pe an, cel mai des  cu paie și lut la poartă, de a ajunge la pensie, apoi de a muri. Nu vi se pare trist? De vreun an sau doi îmi pun întrebarea, de ce 5 zile în săptămână, de ce 8 ore în zi? Am impresia că s-a ales nu din considerentul “cât mai mult de a petrece timp p/u interesul propriu și minimul necesar pentru a produce”, dar din principiul “cât timp Ei să lucreze, ca să nu se supra obosească sau să se revolte”. Cine a inventat acest regim? Un sistem care a început să ni se transmită genetic, nici nu ne închipuim cum poate fi altfel. Eu cred că poate fi. Mai ales cu tehnologiile existente, totul poate fi optimizat. Nu sunt susținătorul lenoșilor și a teoriei conspirației, simplu cred că  nu e nevoie să lucrăm atâta, fiindcă nu e nevoie să producem atâta, fiindcă nu e nevoie să consumăm atâta, fiindcă consumăm prea mult și utilitatea marginală e tot mai mică, din an în an. Este o carte bună la această temă- “The 4 hour work week“.

Mai este un scop în viață pentru care trăiesc oamenii, scopul de avea familie. Fiindcă trebuie să ne prelungim “rodul”, fiindcă e bine să avem copii. E mai vechi chiar ca scopul 8ore/5zile. Acesta e și mai înrădăcinat, poate de asta mi se pare normal, pe ăsta îl accept fără dubii ca scop al vieții. Cred că familia și copii pot aduce fericire, am să încerc neapărat.

[Mai aveți 5 minute? Priviți monologul scriitorului Paulo Coelho – The meaning of life].

Aș vrea să am un scop, care ar scuza orice mijloace 🙂