5 Filme care m-au format

Mi-am petrecut copilăria în anii ’90, în fața televizorului. Verile ori eram ore în șir pe afară cu hărmălaia, ori în fața ecranului. Așa am învățat limba rusă și ceva ucraineană. Dat fiind faptul că nu am citit decât vreo 5 cărți inclusiv în adolescență, mediul cultural care m-a influențat cel mai mult a fost cinematografia.Deseori mă prind că gândesc sau acționez într-un fel anume din cauza unor principii și valori asimilate de la ecranele televizorului sau calculatorului. Mai jos am strâns o mică colecție de 5 filme care într-o măsură deosebită au pus fundamentul caracterului și aspirațiilor mele.

Nu sunt cele mai frumoase – cum ar fi “Avatar“, nu sunt cele mai interesante – cum ar fi “The Godfather” sunt cele care au sădit ceva în mine:

[aveți alte preferințe? vă rog comentați mai jos]

5. WALL-E
O poveste minunată. M-a învățat să încerc să iubesc fără limite, fără condiții, chiar fără așteptări. Desigur e minunat când dragostea este reciprocă. Dar și cea fără răspuns merită viață,  important să fie sinceră, să zâmbească, să aducă energie pozitivă. WALL-E mi-a arătat că pentru îndeplinirea dorințelor merită să mergi până la capăt, doar că nu e atât de ușor să înțelegi care e capătul în viața de zi cu zi.

4. Gran Torino
Film relativ nou unde Clint Eastwood în calitate de regizor și actor a prezentat subtil cum în momente dificile poți jertfi ce ai mai scump, chiar viața pentru binele altora – străini, prieteni, vecini. Și nu o faci ca Rambo vărsând râuri de sânge, dar altfel … e complicat de explicat, cine a privit filmul mă va înțelege, cine nu – vă recomand să vizionați.

3. Matrix

Da Matrix. Și anume primul film. Nu știu pe cât e propriul meu caracter sau pe cât e influența lui Neo, dar vreau să-i mulțumesc acestei pelicule. Am învățat să am încredere în mine, iar acest fapt îmi ajută să schimb înconjurătorul, evenimentele, oamenii. În viața reală știu să susțin aceste schimbări prin acțiuni, dar totul vine de la dorință, de la crez, aventură.

2. The first rule of Fight Club is – You do not talk about Fight Club!
E.Norton și B. Pitt s-au pișat pe frica mea și mi-au spus că nu mai am nevoie de ea. “I want you to hit me as hard as you can”.De atunci corespondez cu ea rar, dar o păstrez, fiindcă artele marțiale m-au învățat mai târziu că am nevoie de ea pentru a fi conștient și a prețui viața.
This is your life and it’s ending one minute at a time“.

Din Fight Club am învățat să mă detașez de la lumea materială, de la viziunile societății față de standardele perfecțiunii, de la pătrățelele de pe abdomen, de la prefacere, slăbiciune. Mă strădui să prețuiesc viața zi de zi, minut cu minut. Nu-mi este frică să fac lucruri ieșite din comunul comunității.

Am acceptat că maximul ce mi se poate întâmpla, este să-mi pierd viața, mai mult rău nimeni nu-mi poate provoca. Pot privi direct în ochii de vis-a-vis.

1. Leon: The Professional
“No women, no kids.”

Acest film a fost primul și probabil va rămâne unicul. Jean Reno mi-a desenat formele Onoarei, Profesionalismului, Modestiei, Simplității, Dedicației. Probabil cel mai mult am încercat să tind la Autocontrolul pe care l-a dezvoltat personajul său.

Dacă există perfecțiunea pe pământ, Luc Besson, Jean Reno, Natalie Portman și Sting sigur au participat la formarea acesteia. Leon The Professional – Shape Of My Heart

   ~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~

Sărbători fericite!

Dragi cititori,

perioada sărbătorilor de iarnă este una magică. Îmi este straniu că încep să îndrăgesc aceste zile tot mai mult pe măsură ce îmbătrânesc. Anul ăsta atrag mai tare atenția la luminițele colorate din geamuri. Zâmbesc. Dacă aveți posibilitatea, puneți mai multe, eu le caut cu privirea când pășesc pe străzi.

Păcat că încă nu avem zăpadă, cel mai mare cadou de la Moșul ar fi un -5C ziua și ceva fulgi pe jos.

Așa s-a format deprinderea ca la sfârșitul anului să privim înapoi. A fost unul frumos, unul complicat, dar a fost un an din viața noastră, trebuie prețuit. Acum mi se pare că este cea mai potrivită perioadă pentru a lua ceva decizii, pentru a schimba ce nu vă place, pentru a deveni mai buni.

Vă urez să fiți fericiți și eu alături de voi. Fericirea e o stare interioară. Poți fi fericit indiferent de țara în care trăiești, salariu și îmbulzeala din “rutieră”. Dar dacă fericirea voastră depinde de careva din acești factori, atunci faceți totul posibil pentru a obține fericirea, fără a o distruge pe a celui de alături [dacă este posibil].

Faceți bine altora, fără a aștepta ceva înapoi.

La mulți ani!
Michael Jackson – Heal The World

Offline cuDorin

M-am lăsat provocat și am mers.

Oboseala cronică m-a ajutat să fiu liniștit și distant. Probabil vineri seara nu e cel mai potrivit timp pentru astfel de întruniri, dar cum s-ar spune “când dară?”.

Motivul meu de a merge a fost unul simplu, de a mă informa. Nu citesc comunicatele de presă a primăriei, nu privesc TV și nici în situri de știri nu intru deja. Obținerea informației de la sursă, chiar dacă e foarte subiectivă, îmi pare mai relevantă decât telefonul stricat care îl ascultă masele la radio și televizor.

Pe scurt despre Micro [probleme]:

  1. Gheretele – vor dispărea de la sine odată cu creșterea concurenței.
  2. Jocuri de noroc de pe stradă [nu cazinouri] – cadrul legal nu permite demolarea sau strămutarea acestora.
  3. Maxitaxi – Dorin a spus că dacă i se va cere mărirea prețului la 4 lei, el îl va ridica la 5. Astfel va fi o diferență mai mare între troleibuze și oamenii vor începe să circule cu cele din urmă [apropo nu peste tot circulă trol.]. În plus – înlocuirea acestora cu autobuse, dar nu a precizat dacă există vreun proiect la temă. Referitor la încălcarea regulelor de circulație – poliția trebuie să-i preseze mai mult pe proprietarii rutelor.
  4. Chișinău oraș turistic -> stradă pietonală – acum se pregătește proiectul. Strada nu trebuie să fie intersectată de altele. Vor fi discuții publice la acest subiect. “posibil Varlaam, posibil Micle…”
  5. Anexele neautorizate la spațiile locative – nu există cadru legal ce ar permite demolarea acestora sau sancțiunea proprietarilor.
  6. Piața centrală – piața nu va fi mutată. Posibil se va desființa gara centrală și vor fi construite alte 2 la marginea orașului, spre est, vest. “Ar trebui mutată și cea de Nord, pe lângă Metro”, a spus Dorin. Pe teritoriu deținut de primărie în spațiu pieței se planifică construirea unei parcări supra etajate.
  7. Șoselele reparate în Ch.- majoritatea din ele nu sunt finisate, deci încă e devreme să ne plângem pe calitatea acestora.
  8. Florăria din centru – nu am reținut cât, dar cică arendașul plătește ceva mizer pentru arendă la Primărie. Dorin a spus că a aflat recent și va lua măsuri.
  9. Demolările – monumentele de importanță locală nu prezintă mare interes, din spusele edilului. Cele naționale vor fi protejate în continuare, dar cum…nu e clar.

mai mult la acest capitol aici [de Ion Grosu]

Pe lung despre Macro [probleme]:
Ceea ce nu prezintă o noutate – majoritatea situațiilor invocate nu pot fi rezolvate de către primar și echipa sa din lipsa unui cadru juridic și financiar necesar. Probabil accentuarea acelorași motive fac ca urechile să se ofilească, dar asta nu înseamnă că ele sunt inventate. [eu singur obosesc să le spun colegilor/partenerilor că nu reușesc să fac una sau alta din cauza supra încărcării cu alte sarcini, dar repetarea aceluiași motiv nu îl face mai puțin veridic]. Uneori îmi pare rău că nu sunt jurist/economist ca să înțeleg mai bine când 5 ani la rând d. Primar spune că “nu pot fiindcă…”, face el oare tot posibilul? To be or not to be…iaca întrebarea.

Dorin gândește strategic și pe termen lung. Pentru asta el jertfește cu impresia pe care și-o fac oamenii la moment, copii noștri să trăiască mai bine. Sună patetic, dar cam asta e pe scurt ceea ce s-a spus în vreo oră.

Dumnealui încearcă să formeze o platformă “macro”, iar apoi multe probleme “micro” se vor rezolva de la sine. Reforma a fost începută încă cu ani în urmă, odată cu ridicarea tarifelor la serviciile comunale și reducerea indemnizațiilor, schimbări “dure”, cum le numește Primarul, toate pentru a îmbunătăți capacitatea financiară a municipiului. Ideea în sine nu sună rău; ori implementarea șchiopăteză, ori noi suntem nerăbdători.

S-a discutat mult despre “percepție”. Care este percepția noastră față de direcția aleasă de către edilul Capitalei? Ce a urmat mai târziu m-a făcut să-mi pară rău că nu am ridicat puțin vocea când mi-am spus părerea proprie – direcția este corectă, dar lipsește mișcarea. Dorin s-a lăsat supărat de cuvintele lui Ion, care a spus că direcția este una greșită și apoi timp de vreo 2 din cele 3 ore a încercat să-l convingă de contrariu pe blogger. În zădar a încercat apoi Ionuț să-i explice că e doar o percepție, cuvintele nu trebuie luate direct, d. Cirtoacă s-a dezamăgit în noi, care “suntem tineri și stăm permanent pe net…ar trebui să fim mai înaintați ca restul”.

În numărate rînduri s-a încercat să i se dea sfaturi și să-i prezentăm ce nu face corect: păstrarea fețelor vechi “a la” Grozavu sau amestecarea adevărului istoric cu politica și cu administrația municipiului; însă Primarul s-a simțit obligat din nou să ne convingă în teoriile sale.

Dorin – “fără adevăr suntem doar niște legume”.

Nu e administrator rău, dar mândria nu-i permite să investească mai mult și în propria imagine. Cei prezenți la masa rotundă probabil nu cred și nu-i doare mai puțin “adevărul istoric”, dar înțelegem că doar prin cucerirea majorității, căpătarea încrederii maselor, poți cu adevărat să implementezi planurile ambițioase pe termen lung.


Nu știu dacă a urmat întrebările politice, pe la 22:00 când era evident că cele administrative s-au epuizat, mi-am luat tălpășița și am plecat spre ruta 103 care la această oră în sfârșit e mai liberă.

“Schimbarea până la capăt” se amână, asta cred că e cea mai pozitivă notă care o pot da la moment. Cu toate astea, ceva speranță a reapărut, însă nu cred că va persista.

pa.