Emoţii – Page 37 – ..mai mult emoții, decât cuvinte.

Gata cu teatrul. Să voteze racii…

continuare din articolul precedent:
“P.S. Trec la altă temă, pe scurt: Nu cred că am fost primul, acum e atâta lume peste tot – permanent cineva e primul, dar matematic asta îmi oferă și mie posibilitatea. Ei, în fine: am repetat în nenumărate rânduri, terminați să-i pupați pe politicieni în fund, nu merită atenția noastră.”O țară este compusă din măturători, ingineri, IT-șniși, directori…politicieni – o infrastructură complexă. În general mă irită termenul “politică” și “politician”. Asta e ceea ce la noi în țară nu mai trebuie de făcut-politică! Ei sunt administratori publici. Ei nu plătesc mai multe taxe la în obșeag [buget], decât mine.
– Terminați cu politica și apucați-vă de lucru!

Sunt de acord cu ideea “IDITE NAHUI PARTY“, așa cum la mine în cap s-a născut vreo 7 luni în urmă. Nu sunt ok cu metoda de promovarea a acesteia. Un alt show. Care frigărui, care “idite nahui”? Acest tip de expresii sunt de nivelul lui Voronin, el își permite să vorbească astfel în public. Această mișcare este impulsivă, vulgară, agresivă, lipsită de inteligență.

Îmi pare rău de comportamentul siturilor noastre de știri [la TV nu mă uit]. Înțeleg că trebuiesc bani, înțeleg că aveți staff, că vreți creșteri, dar posibil sunt și metode mai nobile, cel puțin ați încercat să le căutați? M-am dezabonat! Nu mai vreau să citesc știri în care titlul sună “Ce a răspuns M. Lupu la replica lui V. Filat”, “Voronin s-a împăcat cu Ghimpu, vezi cum.”, “Cine stă la spatele lui Dodon”, “Noul păpușar în sat”. Știți acea publicitate cu imagini mici și text captivant de pe situri, spre exemplu jos la 999.md – că la cineva a căzut o țîță sau Medvedev se teme de veverițe. Păi ale noastre sunt la fel.

Discutam cu un anagjat de la una din cele mai puternice instituții media din Chișinău. Mi-a spus să mă uit la top știri de pe site. “Asta consumă poplația”, tot felul de gunoi informațional. Replica mea – “voi ați putea educa populația prin informația care o difuzați”. Să nu mergeți în extremă, nu vorbesc de cenzură, vorbesc de filtrare. Dacă la copii de mici li se vor arăta tot felul de scandaluri, la școală li se va preda utilizînd “maturi”- ce societate vom avea când ajung maturi?

Din politică m-ar înteresa să știu concret ce au făcut sau nu “administratorii” pentru stat. Ce s-a furat, unde s-a investit, cine a fost prins cu mită, proiecte realizate, perspective pe termen scurt și lung. Nu mă interesează toate bârfele. Din cauza accesului la informație, conducerea statului s-a transformat într-un Reality Show. Ați văzut cum oamenii se poartă diferit în fața camerei și singuri. Normal că ei joacă teatru, dacă voi difuzați piesele lor. Filat și pierdut cel mai mult mințile. Restul măcar erau scandalagii de la bun început. Pentru mine ei toți sunt la fel: roșii, negri, verzi, albaștri, rozi.

NU vreau să mai ofer votul până cînd nu îmi va place cineva, până cînd voi avea încredere în vreun partid. NU vreau să mai aud că este nevoie de votul meu pentru a anula votul unei bătrâne. Dacă așa spușii democrați nu știu să conducă un stat, să fie uniți, să găsească compromise, atunci eu nu am pentru cine vota și nu o voi face doar ca să păstrez mai mult timp la putere niște “păpușari”.

Mai puțină atenție – ceea ce încerc eu să fac, scriu tot mai rar despre politică. Nu mă izolez, dar nu vreau să mai fiu complice la acest Teatru.

Eu i-aș trata ca pe potențiali angajați, în CV nu e scris dacă iubește bărbați sau femei, ce mașină conduce, etc. scrie ce a făcut și ce poate, în plus trebuie să fie date de contact pentru a putea verifica cu foștii angajatori informația.
– Atât, funcționarilor publici!

Am tras la sorţ, am scris d/e “Suca”.

Sunt multe teme care îmi doresc să le dezvolt. Uneori această mulţime mă împiedică să scriu. Nu sunt sigur cu care să încep, care merită mai multă atenţie:

– Ce sunt bloggerii, cine sunt bloggerii (nu mă consider unul).
– Deprinderea de a face multe lucruri în acelaşi timp (human multitasking).
– Eu îs o “sucă”, asta cred că gândesc mulţi parteneri despre mine (aş explica de ce).
– Modestia – obiectivul unei vieţi. Cum se exprimă modestia perfectă în viziunea proprie. (evitarea cuvintelor: eu, mine, mie, etc.)
– Politica. Politica în Moldova. Rolul politicienilor, sunt ei cetăţeni ca noi sau sunt diferiţi. Atenţia care nu trebuie să li-o acordăm. IDITE NAHUI PARTY – scopul nu scuză mijloacele.
– Cum trăim viaţa – 7 zile’n săptămână.Ce pot face acum, am să trag la sorţ ca să aflu despre ce anume să scriu. Aha, “suca”!

Posibil în viitor voi gândi altfel. Probabil experienţa îmi va schimba concepţiile. Dar acum gândesc aşa şi dacă este să aştept experienţa, va trebui să scriu când mă vor mânca viermii sau când mă va purta vântul.

Am 4 ani de când mă aflu în industria digitală. Deviind câte un pic, am ajuns de la programare, la cibernetică, apoi la marketing şi acum fac ceea ce cred că îmi place, cum îi spun eu pe scurt: comunicare web.

În această perioadă scurtă am ajuns să lucrez cu multe companii, agenţii, etc. Cu părere de rău impresiile mele se strică pe zi ce trece.

Nu mi-a spus nimeni în faţă, poate nimeni nici nu crede aşa, dar am impresia că partenerii mei cred că sunt o “sucă”. Cel puţin mie nu-mi mai place cum mă comport cu ei. Ultimele săptămâni biroul meu s-a transformat într-un câmp de luptă. Fiecare minut lupt pentru propria linişte, pentru politeţea pe care încerc să nu o pierd, pentru limitele care nu vreau să le trec. Fiecare jumate de oră cineva mă provoacă.

De la început am încredere egală în toţi, îi stimez şi vreau să cred că am făcut alegerea bună. Ce nu le ajunge la moldoveni, este constanţă, responsabilitate şi estimarea justă a propriilor posibilităţi. Nu promite, dacă nu poţi face! Nu începe, dacă nu poţi termina. La urmă ajung să fac ca la votare, nu aleg din cei care îmi plac, dar îi evit pe cei cu care m-am ars.

Mă doare că la noi lipseşte creativitatea [cum vorbea şi Ionela la TEDxYouth]. Bine, nu vreau să generalizez, nu am lucrat cu toţi, dar … Când ceri ceva original, primeţti un rahat; când spui exact ce să fie făcut (culoare, formă, mărime, funcţionalitate) primeşti improvizări, wtf? 40{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din comunicarea mea se reduce la repetarea a ceea ce am mai spus. Uneori nici nu e suficient să trimiţi încă odată scrisoarea veche, trebuie să dai o explicaţie nouă. Înţeleg că uneori nu e clar ce scriu, dap sună-mă! am telefon! tu? Te înţelegi una, investeşti timp, atenţie şi peste două săptămâni primeşti alta, oh man! Hai de la început.

M-am transformat într-un jandarm; urăsc. “Acolo nu aţi făcut cum am scris! Aţi uitat să ştergeţi asta. Au trecut 3 zile, de ce nu am primit macheta? Voi chiar vreţi să pun asta online?”. Îmi păstrez calmul, dar e tot mai complicat.

Ştiu, sunt pretenţios. Vreau lucrurile să fie făcute bine, mai bine, foarte bine. Repede, foarte repede. Vreau feedback, vreau comunicare, vreau dedicare. Vreau multe. Recunosc. Dar nu suntem într-un lagăr de concentrare. Semnăm contracte, anexe, condiţii, obligaţiuni, remunerări – voi semnaţi, eu semnez.

Nu, nu e totul atât de rău, de lucrat se poate, dar cel puţin nu e etalonul pe care mi-l doresc.

Peace.

P.S. Trec la altă temă, pe scurt: Nu cred că am fost primul, acum e atâta lume peste tot – permanent cineva e primul, dar matematic asta îmi oferă şi mie posibilitatea. Ei, în fine: am repetat în nenumărate rânduri, terminaţi să-i pupaţi pe politicieni în fund, nu merită atenţia noastră. Am să continui în art. următor că aici m-am întins deja prea mult…

TEDxYouth Chișinău

*De fiecare dată sunt puțin mișcat când ajung să critic, mai ales dacă critica urmează a fi negativă. Dar dacă nu aș face-o, nu aș fi eu.

În general:
Prezentatoarea nu mi-a plăcut, cum a spus și MinuNata, m-am simțit la careul de 1 septembrie. Mesaje foarte oficiale, care încercau să fie friendly, dar erau false.

Proiecția a fost foarte bună, calitatea imaginilor și operatorii au fost pe măsură.

Sunetul de data asta, cu mici scăpări, dar a fost mai bun decît data trecută.

Cu părere de rău în sală se stingea lumina, fiindcă “așa cereau speakerii”. Eu îmi fac notițe nu fiindcă am auzit neapărat ceva important și mă tem să uit “fraza”, dar ca venind acasă, să pot scrie un articol consistent despre eveniment și cititorii să-și facă închipuire despre prezentări. Doar pe metrul meu pătrat 3 oameni încercau să schițeze ceva, posibil au fost mai mulți care scriau de două ori pe același rând în carnet. Apropo, aceste evenimente se fac pentru public, speakerii deja știu ce știu, ei nu ar trebui să aibă nevoie de întuneric [mofturi].

Practic totul a avut loc fără întârzieri, ceea ce am apreciat mult. Mai rar punctualitate în organizarea moldovenilor – înseamnă că tineretul chiar e schimbarea spre bine.

A fost cald, a fost multă lume, a fost vesel, a fost bine.

Speakeri și prezentări:

Nicolae Apostu : Republic of Facebook
Titlul prezentării sună intrigant, utilizând duetul cuvintelor “Republic” și “Facebook”. Însă prezentarea în sine nu mi s-a părut coerentă. Am înțeles că Nicolae încearcă să găsească soluția succesului pentru R. Moldova. Am auzit abordarea problemei cumătrismului. Tinerii sunt idealiști și sora care e plecată de mult timp peste hotare vrea să vină înapoi.
Cam atât, un șir de idei, fără clei în rimă 🙂

Victor Berzan : Robotics for Everyone
Publicul s-a rupt de râs și aplauze. Sinceritatea, dedicația și simplitatea lui Victor i-a cucerit pe toți. A avut cea mai scurtă prezentare, cu un speach fără intonație, fără emoții, ca un geek adevărat. Dar toți au simțit pasiunea cu care acest băiat, tatăl căruia mi-a predat C++ la academie, a dezasamblat dispozitive electronice în copilărie, ca acum să-și creeze propriu robot, manipulat de la distanță prin Bluetooth de la mobil. A fost mega, iar eu am văzut și emoții în acele mișcări nesigure ale patrupedului.

Vlada Ciobanu: You have a Dream
Vlada dorește să construiască o societate mai bună. Ea trebuie să fie compusă din “Egoiști raționali”. Toată comunitatea trebuie să ajute la îndeplinirea viselor [nu-s de acord]. O idee bună a fost aceea că trebuie să gândim de la mic la mare, nu să spunem că vrem o Moldovă Europeană, ci cum mai întâi să avem o stradă europeană și tot așa…

Prezentare video- Simon Sinek: How great leaders inspire action
Un punct de vedere foarte puternic, chiar mi-a răspuns parțial la întrebări ce mă frământau de ceva vreme. Mai mult ca atât, această prezentare m-a făcut să înțeleg de ce unele speach -uri de azi au fost boring și altele amaizing. Priviți video aici.

Ionela Costachi : Creative Moldova
Sunt și eu un fan al acestei idei. Însă nu am rămas mulțumit de abordarea Ionelei. Ea a încercat să creeze un sistem, ceva asemănător cu piramida lui Maslow, dar legătura dintre elemente mi s-a părut foarte vagă. Sunt 3 piloni: Natura – esențialul (mâncare, sex etc.), Cultura – ea aduce plăcere [mă consider pers. inteligentă, dar sexul și mâncarea îmi aduc plăceri deosebite, probabil nu e cea mai buna categorisire] și în sfârșit Civilizația, care Ionela susține că este caracterizată prin Inovație [sorry, mie civilizația mi se asociază cu ceva mai complex], iar Inovația are nevoie de Creativitate. Deci ca să dezvoltăm civilizația moldovenească trebuie să fim liberi, să fim creativi [agree, dar prea complicat s-a ajuns până aici]. Problema noastră este obsedarea față de coșul minim de consum [eu nu sunt obsedat de el, sunt obsedat că nu pot face o tură cu bicicleta prin Europa, că nu pot vizita cu iubita Irlanda, că nu am un loc stabil de trai]. Oricum, hai să fim mai creativi.

Viorel Pahomi : Vova Must Die!
Rellu a trebuit să ne șocheze și a făcut-o! Dar nu fără sens, a atins o strună care îmi sună în cap de când am realizat că eu nu mai merg la biserică, fiindcă nu vreau să-i pup mâna preotului. Biserica este instituția cu cea mai mare influență în societatea, autoritatea ei se bazează pe frica celor credincioși, iar alimentarea se face din buzunarele acestora. Preoții conduc mașini scumpe, curvesc, își ridică castele și trimit copiii peste hotare, pe banii celor care au pierdut pe cineva, care au botezat sau s-au cununat. Mai mult ca atât, ritualul botezului este unul periculos nou născut, care nici măcar nu acceptă conștient religia impusă de biserică, prin decizia părinților, sub presiunea tradițiilor și societății. Vova trăiește în fiecare din noi, el e slab și se supune dogmelor, and he must die!

Arcadie Cotruță : ’You may say that I’m a dreamer, but I’m not.’’ (Johnny) or the importance of always knowing where to put the full stops in life; and opening up.
Prezentările au început să devină tot mai interesante, iar eu nu mai reușeam să fac notițe. Pentru mine aceasta a fost prezentarea zilei. Am luat în considerație totul: speach -ul, ideea, modul de realizare a proiectului, dedicația, inspirația. http://amsecret.com/ – are la bază ideea de sharing anonim a propriilor secrete. Toți au o groază de secrete și nimeni nu le știe. Secretele pot fi trimise prin poștă la adresa de pe site. Nu văd posibilitatea de a scrie online, păcat. Dar, nu e pentru distracție, proiectul are o utilitate socială: se formează o comunitate ce împarte secrete ce-i deranjează, pot primi consolare, prin divulgarea anonimă aceste secrete se “ard”, poți primi feedback la secretul tău, fără oamenii să știe cui aparține acesta.

Petru Scalețchi : Bucătarul Diplomat
A fost o prezentare mai deosebită, puțin înscenată. În general am înțeles cum Petru nu s-a lăsat influiențat de cuvintele profei din liceu ce i-a spus că va deveni “uborșic”, a muncit continuu; acum a ajuns bucătarul personal al ambasadorului german în Moldova și se pare că îi place ce face.

Andrei Bolocan : Rețeta Succesului. I mean it.
Andrei e bravo, se descurcă în orice anturaj, mi-i dor de glumele noastre tâmpite la un pahar de vin. Prezentarea lui a fost foarte “distrată”. Cred că 1/3 a fost improvizare. De la distanță posibil nu s-a părut că e ceva deosebit. Însă mesajul pe care l-am perceput mi se pare suficient de important în societatea noastră stresată. Andrei spune: victoria = eșec, trebuie să încerci, să fii lenos, să te distrezi, să te arzi, să primești șuturi în fund, să fii tânăr până la 40 de ani, să nu iei viața în serios. E o viziune out of the box și îmi place.

Surprise speaker: Ideas: from national to global
Ce?Unde?Când? Ideea preluată de la ruși, adaptată în limba română la noi, în engleză la americani, etc. Uneori nu trebuie de inventat bicicleta, e suficient să iei ce-i bun și să integrezi local.

Băiatul de la Peace Corp
A vorbit bine, e carismatic. Ideea lui – educația nu trebuie să meargă doar de sus în jos, de la cei maturi la minori, dar și invers. Uneori cei de vârstă fragedă pot soluționa probleme care cei mari nu le pot. Ei trebuie să ceară ce doresc de la noi, ce vor să știe, noi să-i ajutăm. True.

Ross Tanner : Making It Happen
Un speach boring, sunt mii în google, de obicei sună ceva de genul “10 sfaturi cum să ai succes”, “3 etape înainte de a începe o afacere”, etc.

*Toți speakerii merită apreciați. Doar curajul de a vorbi în fața la câteva sute de oameni și timpul dedicat pentru pregătire cât costă. Bravo tuturor, eu probabil m-aș fi isprăvit mai rău.
**Încă odată mersi organizatorilor.