Webit 2012 – post impresii

Anul ăsta evenimentul a fost unul masiv cu peste 6000 de participanți din 72 de țări.

Nu am multe de povestit, au fost momente interesante, cu speakeri de la google, imb, adobe, facebook, yandex, etc., etc. S-a confirmat încă odată că noua industrie – Digital Marketing este foarte dinamică, majoritatea încă experimentăm. Totuși se simte cum trendul se schimbă, dacă anul trecut majoritatea vorbeau de Social Media, anul ăsta mai totul era în combinație cu Mobile – fie publicitate, jocuri, aplicații, social, situri, etc.

Mai jos o mică galerie foto făcută tot cu Mobile meu:

 

 

Despre Goju-ryu, Morio Higaonna, festivalul Artelor Marțiale și Chuck Norris

[Postfactum – poze de la festival aici]
Deseori sunt întrebat care este diferența între luptele sportive și artele marțiale. Chiar și cele din urmă pot fi sportive sau tradiționale.

Răspunsul meu pornește de la faptul că luptele sportive au reguli, chiar și cele care spun că nu le au. Sportul te pregătește pentru ring, de obicei împotriva unui oponent. Știi când începe lupta și când se termină, când ești în pericol și când poți fi liniștit, iar premiul este o medalie, un brâu, popularitate, stimă, etc.

Artele marțiale te pregătesc pentru viață, acolo unde nu există “nu se poate de lovit între picioare” sau trasul de păr și mușcatul sunt considerate metode rușinoase. În viață unde cel mai des cei care atacă o fac pe neprins de veste, sunt mișei și acționează în grup, nu te lasă să te ridici sau să respiri. Premiul în așa împrejurări poate fi viața ta și a celor apropiați.

În special stilul Goju-ryu te învață să gândești liber, să acționezi simplu și eficient. Dacă  în sport ți se spune de sute de ori că nu ai dreptul să lovești mai jos de brâu sau să tragi la pământ, așa ai să faci și pe stradă. Mai rău este că te antrenezi cu oameni la fel ca tine și nici nu vei reacționa la procedeele rușinoase, interzise.

Artele marțiale tradiționale au la bază o filosofie, care te ajută să te cunoști pe tine și lumea înconjurătoare. Este un sistem care explică cum să comunici corect cu părinții, cu colegii, cu șefii, cu prietenii cu soția sau soțul, cu copii, cu dușmanii. Comunicarea poate fi verbală, non verbală sau lupta [ești întrebat și răspunzi, întrebi și ți se răspunde].

Goju-ryu învață răbdare, toleranță, reacție promptă și adecvată; învață să lucrezi din greu pentru a aduna succese mici; să fii fericit după înfrângeri, să te bucuri pentru victoriile altora; să cauți singur soluții fără a aștepta ajutor, să primești plăcere din activități monotone [care de obicei aduc cel mare folos]. Unul din obiectivele principale fiind modestia luptătorului.

Cu cât crește măiestria cu atât luptătorul tinde să evite conflictele fizice [și orale]. Din cauză că știe ce daună poate aduce sau primi. Un luptător de arte marțiale experimentat anticipează conflictele, oamenii periculoși, instabili. Cea mai puternică armă este privirea, apoi glasul. Privirea rece, glasul calm. Un luptător adevărat încearcă să evite provocările fiindcă știe că odată v-a fi înfrânt [aceste cuvinte sună stranii, poate chiar sunt “fricoase”, eu încă nu le-am asimilat complet, dar le accept].

Cu cât crește măiestria, cu atât trebuie să crească bunătatea. Cu cât crește forța cu atât trebuie să crească controlul.

—-
Totul a fost doar o introducere, pot vorbi mult. Unul din motivele pentru care nu aș părăsi Moldova este școala Goju-ryu și Sensei Victor Panasiuc. O mare parte din spusele de mai sus le-am absorbit de la el după ani de antrenamente, încă puțini ani.

Vreau să vă invit la Festivalul Artelor Marțiale din 12 octombrie. Evenimentul va avea loc la Teatrul Național de Operă și Balet “Maria Bieșu”, începând cu ora șapte seara. Intrarea este gratuită.

Acesta este organizat cu prilejul vizitei Maestrului Sensei Morio Higaonna. Legenda vie care a fondat Federația Internațională de Goju-ryu Karate-do. La ai săi 74 de ani încă ne lasă pe toți în urmă cu viteza, puterea și tehnica aplicată. A fost numit “cel mai periculos om al Japoniei în lupte reale“.

La vârsta sa înaintată e foarte posibil să ne viziteze pentru ultima dată. Veniți să-l vedeți pe cel de care și Chuck Norris se teme 🙂

Vă așteptăm cu drag.

—-
Mai multe informații pe situl oficial.

Călătoria mea spre Steve Jobs. ”iLeadership”

Oamenii ajung să cumpere primul produs Apple din diferite motive: fiindcă au fost amețiți de popularitatea brandului, fiindcă li s-a recomandat, întâmplator [așa cum eu în 2007 am luat un iPod din S.U.A. ce funcționează și până acum, deși l-am dăruit persoanei dragi care iubea mai mult muzica decât mine], prin cadou – așa cum a descris în paranteze.

Însă cei care cumpără următorul produs Apple știe sigur de ce o face: din cauza designului atractiv, modului intuitiv de utilizare, materialelor de înaltă calitate folosite în producție, longevității de exploatare și desigur din cauză că e Apple.

Sunt pasionat mai mult de procesul creării, decât de produs în sine: cum au reușit să revoluționeze piața? cum poți deveni a 2-a cea mai valoroasă companie din lume deținând un portofoliu de vreo 10 produse [în întrebare și se află răspunsul]? cum poți inventa neinventatul? cum poți convinge oamenii să lucreze 24/24?

În august am găsit întâmplator la vărul la București ”iLeadership”, scrisă Jay Elliot, colegul apropiat a lui Steve. Cartea era pe raft, la entuziasmul meu manifestat fără pic de reținere Marius mi-a spus să o iau.

Azi am terminat-o.

Autorul descrie viața profesională a lui Steve Jobs așa cum a observat-o dintr-o parte, dintr-o parte foarte apropiată de protagonist. A fost alături de el de la începuturi. Cartea e împânzită cu povestiri reale și filosofii despre dezvoltarea holistă a produsului preluate de la Steve. Sunt expuse cazuri interesante cum au fost create iPod-ul, Macul, etc., cum se luau decizii corecte și greșite, cum se angajau cei mai buni specialiști, organizarea interioară a echipelor și proceselor de lucru, motivarea angajaților, PR calitativ, calitatea de vizionar a conducătorului Apple ș.a.

Câteva principii care au fost preluate de la Steve Jobs:
– Fiți pasionat de fiecare proiect în care vă implicați.
–  Lăsați-vă motivați de oportunitate și creați un produs pentru aceasta.
– Fiți întotdeauna deschiși în fața oamenilor înzestrați care vă pot ajuta.
– Faceți tot posibil ca produsul să fie intuitiv, astfel ca să nu fie nevoie de un ghid.
– Fiți cât se poate de onești cu voi înșivă în legătură cu produsele voastre.
– Asigurați-vă că produsele vă reprezintă pe voi și trăsăturile voastre personale.
– Lucrați împreună cu oamenii voștri și sărbătoriți cu toții fiecare succes.
– Inovați încontinuu pentru a vă apropia din ce în ce mai mult de idealul pe care îl aveți, de viziunea dvs. asupra perfecțiunii, aflată dincolo de realitatea actuală realizabilă.
– Nu ascultați de oamenii care vă spun că produsul este imposibil de făcut.

Plus vreau să vă citez cuvintele lui Jonathan Ive, vice președintele designului industrial la Apple, cel care după moartea lui Steve prezintă majoritatea produselor în spoturi cu fon alb, cu emoții și luminițe în ochi, cu referință la crearea primului iPod: ”Ca toți ceilalți participanți la proiect am muncit pe rupte, nu numai pentru că era o provocare – deși într-adevăr a fost -, ci pentru că îmi doream și eu unul”. Pur, simplu, grozav!

Citind o carte mereu am prezent în cap chipul autorului, chiar dacă nu l-am văzut. Mi-l închipui. Expresia feței poate povesti multe despre caracterul omului. După primele pagini deja mi-am desenat trăsăturile feții lui Jay, iar după ce am terminat cartea am întrat în net să-l caut, seamănă 90{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} cu ceea ce am construit eu în propria imaginație.

Călătoria mea către Steve Jobs nu a luat sfârșit, urmează să mai studiez literatură și să testez noi produse, deși cele mai populare deja le-am răscolit din scoarță…