Tag: educatie

5 Filme care m-au format

Mi-am petrecut copilăria în anii ’90, în fața televizorului. Verile ori eram ore în șir pe afară cu hărmălaia, ori în fața ecranului. Așa am învățat limba rusă și ceva ucraineană. Dat fiind faptul că nu am citit decât vreo 5 cărți inclusiv în adolescență, mediul cultural care m-a influențat cel mai mult a fost cinematografia.Deseori mă prind că gândesc sau acționez într-un fel anume din cauza unor principii și valori asimilate de la ecranele televizorului sau calculatorului. Mai jos am strâns o mică colecție de 5 filme care într-o măsură deosebită au pus fundamentul caracterului și aspirațiilor mele.

Nu sunt cele mai frumoase – cum ar fi “Avatar“, nu sunt cele mai interesante – cum ar fi “The Godfather” sunt cele care au sădit ceva în mine:

[aveți alte preferințe? vă rog comentați mai jos]

5. WALL-E
O poveste minunată. M-a învățat să încerc să iubesc fără limite, fără condiții, chiar fără așteptări. Desigur e minunat când dragostea este reciprocă. Dar și cea fără răspuns merită viață,  important să fie sinceră, să zâmbească, să aducă energie pozitivă. WALL-E mi-a arătat că pentru îndeplinirea dorințelor merită să mergi până la capăt, doar că nu e atât de ușor să înțelegi care e capătul în viața de zi cu zi.

4. Gran Torino
Film relativ nou unde Clint Eastwood în calitate de regizor și actor a prezentat subtil cum în momente dificile poți jertfi ce ai mai scump, chiar viața pentru binele altora – străini, prieteni, vecini. Și nu o faci ca Rambo vărsând râuri de sânge, dar altfel … e complicat de explicat, cine a privit filmul mă va înțelege, cine nu – vă recomand să vizionați.

3. Matrix

Da Matrix. Și anume primul film. Nu știu pe cât e propriul meu caracter sau pe cât e influența lui Neo, dar vreau să-i mulțumesc acestei pelicule. Am învățat să am încredere în mine, iar acest fapt îmi ajută să schimb înconjurătorul, evenimentele, oamenii. În viața reală știu să susțin aceste schimbări prin acțiuni, dar totul vine de la dorință, de la crez, aventură.

2. The first rule of Fight Club is – You do not talk about Fight Club!
E.Norton și B. Pitt s-au pișat pe frica mea și mi-au spus că nu mai am nevoie de ea. “I want you to hit me as hard as you can”.De atunci corespondez cu ea rar, dar o păstrez, fiindcă artele marțiale m-au învățat mai târziu că am nevoie de ea pentru a fi conștient și a prețui viața.
“This is your life and it’s ending one minute at a time“.

Din Fight Club am învățat să mă detașez de la lumea materială, de la viziunile societății față de standardele perfecțiunii, de la pătrățelele de pe abdomen, de la prefacere, slăbiciune. Mă strădui să prețuiesc viața zi de zi, minut cu minut. Nu-mi este frică să fac lucruri ieșite din comunul comunității.

Am acceptat că maximul ce mi se poate întâmpla, este să-mi pierd viața, mai mult rău nimeni nu-mi poate provoca. Pot privi direct în ochii de vis-a-vis.

1. Leon: The Professional
“No women, no kids.”

Acest film a fost primul și probabil va rămâne unicul. Jean Reno mi-a desenat formele Onoarei, Profesionalismului, Modestiei, Simplității, Dedicației. Probabil cel mai mult am încercat să tind la Autocontrolul pe care l-a dezvoltat personajul său.

Dacă există perfecțiunea pe pământ, Luc Besson, Jean Reno, Natalie Portman și Sting sigur au participat la formarea acesteia. Leon The Professional – Shape Of My Heart

   ~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~

Gata cu teatrul. Să voteze racii…

continuare din articolul precedent:
“P.S. Trec la altă temă, pe scurt: Nu cred că am fost primul, acum e atâta lume peste tot – permanent cineva e primul, dar matematic asta îmi oferă și mie posibilitatea. Ei, în fine: am repetat în nenumărate rânduri, terminați să-i pupați pe politicieni în fund, nu merită atenția noastră.”O țară este compusă din măturători, ingineri, IT-șniși, directori…politicieni – o infrastructură complexă. În general mă irită termenul “politică” și “politician”. Asta e ceea ce la noi în țară nu mai trebuie de făcut-politică! Ei sunt administratori publici. Ei nu plătesc mai multe taxe la în obșeag [buget], decât mine.
– Terminați cu politica și apucați-vă de lucru!

Sunt de acord cu ideea “IDITE NAHUI PARTY“, așa cum la mine în cap s-a născut vreo 7 luni în urmă. Nu sunt ok cu metoda de promovarea a acesteia. Un alt show. Care frigărui, care “idite nahui”? Acest tip de expresii sunt de nivelul lui Voronin, el își permite să vorbească astfel în public. Această mișcare este impulsivă, vulgară, agresivă, lipsită de inteligență.

Îmi pare rău de comportamentul siturilor noastre de știri [la TV nu mă uit]. Înțeleg că trebuiesc bani, înțeleg că aveți staff, că vreți creșteri, dar posibil sunt și metode mai nobile, cel puțin ați încercat să le căutați? M-am dezabonat! Nu mai vreau să citesc știri în care titlul sună “Ce a răspuns M. Lupu la replica lui V. Filat”, “Voronin s-a împăcat cu Ghimpu, vezi cum.”, “Cine stă la spatele lui Dodon”, “Noul păpușar în sat”. Știți acea publicitate cu imagini mici și text captivant de pe situri, spre exemplu jos la 999.md – că la cineva a căzut o țîță sau Medvedev se teme de veverițe. Păi ale noastre sunt la fel.

Discutam cu un anagjat de la una din cele mai puternice instituții media din Chișinău. Mi-a spus să mă uit la top știri de pe site. “Asta consumă poplația”, tot felul de gunoi informațional. Replica mea – “voi ați putea educa populația prin informația care o difuzați”. Să nu mergeți în extremă, nu vorbesc de cenzură, vorbesc de filtrare. Dacă la copii de mici li se vor arăta tot felul de scandaluri, la școală li se va preda utilizînd “maturi”- ce societate vom avea când ajung maturi?

Din politică m-ar înteresa să știu concret ce au făcut sau nu “administratorii” pentru stat. Ce s-a furat, unde s-a investit, cine a fost prins cu mită, proiecte realizate, perspective pe termen scurt și lung. Nu mă interesează toate bârfele. Din cauza accesului la informație, conducerea statului s-a transformat într-un Reality Show. Ați văzut cum oamenii se poartă diferit în fața camerei și singuri. Normal că ei joacă teatru, dacă voi difuzați piesele lor. Filat și pierdut cel mai mult mințile. Restul măcar erau scandalagii de la bun început. Pentru mine ei toți sunt la fel: roșii, negri, verzi, albaștri, rozi.

NU vreau să mai ofer votul până cînd nu îmi va place cineva, până cînd voi avea încredere în vreun partid. NU vreau să mai aud că este nevoie de votul meu pentru a anula votul unei bătrâne. Dacă așa spușii democrați nu știu să conducă un stat, să fie uniți, să găsească compromise, atunci eu nu am pentru cine vota și nu o voi face doar ca să păstrez mai mult timp la putere niște “păpușari”.

Mai puțină atenție – ceea ce încerc eu să fac, scriu tot mai rar despre politică. Nu mă izolez, dar nu vreau să mai fiu complice la acest Teatru.

Eu i-aș trata ca pe potențiali angajați, în CV nu e scris dacă iubește bărbați sau femei, ce mașină conduce, etc. scrie ce a făcut și ce poate, în plus trebuie să fie date de contact pentru a putea verifica cu foștii angajatori informația.
– Atât, funcționarilor publici!

ICT 2011 – offline cu Gil Taran

Cine știe, cine nu știe, în următoarele 2 zile va avea loc cea mai importantă conferință internațională de IT și Telecomunicații.

M-am înregistrat pentru data de 19, la IT Entrepreneurship [Digital advertising și Social Media Marketing] și la IT4Developers. Dacă mi-ar permite servicul, aș merge cu cea mai mare plăcere în ambele zile. La una din prezentări care va fi, am pus umărul ultimii doi ani, deci îmi va fi dublu înteresant (dar nu eu o voi prezenta).

Am mai povestit despre evenimente la care nimeresc ba-bah! și că îmi plac mult. La întîlnirea cu Gil Taran, CEO iCarnegie, USA, am ajuns total nepregătit. Cel mai vesel îmi era să răspund la întrebarea “what do you expect from this meeting?” pe cînd nici măcar nu știiam cum îl cheamă. În principiu trebuia să-i punem întrebări, dar neștiind cu ce se ocupă, am decis că scopul meu pentru următoarele 45 minute va fi altul …

Datorită întrebărilor puse de Ion și Oleg, am înțeles în scurt timp cu ce se ocupă Gil și campania.

Trebuie să recunosc, că întrebarea sau mai bine spus problema formulată de Oleg mi-a trezit nedumeriri. Personally, eu nu am știut că la noi există probleme cu faptul că prea puțini potențiali studenți îsi doresc să studieze domeniile IT. Nu așa de mult timp în urmă, cînd eu încă eram la cibernetică, exista un trend pozitiv în acest sens. Acum nu mai știu ce se întîmplă, dar sigur că are dreptate Oleg cînd spune, ca prea mulți își doresc să facă Drept și “business”. [nu cred că ar trebui să existe facultăți de business-no comment]. Conform domnului Gil, imaginea scăzută a domeniului IT în studii este un efect la nivel global (India, China, America Latină). În moment ce protagonistul ne povestea despre soluția sa: crearea unei relații apropiate de lumea IT încă din băncile școlii, eu mi-am pus întrebarea: dar cine naiba să o facă? Noi nici profesori nu avem. Problema e mult mai adîncă. Așa meditînd, răspunsul a venit de unul singur: iCarnegie fac astfel de traininguri. Și aici am înțeles complet cine e Gil, cu ce se ocupă și de ce a venit în Moldova. Asta ar putea fi un alt proiect mîncător de fonduri sau unul care ar crea mai mulți specialiști în cea mai dinamică și promițătoare ramură economică. Eu sunt optimist, aș da verde!

Așa, în 45 min, am aflat de o problemă și o soluție . Mă bucur că la noi există specialiști tineri, care se gîndesc de pe acum la educarea urmașilor, de obicei, această sarcină mega-importantă e lasată pe sacourile prăfuite a celor care … trebuie să se odihnească.

P.S. merci Artur, pentru invitație.