3 luni în Stockholm de Social Media ROI

Alte aspecte ale călătoriei în Suedia – interviu preluat de pe www.allmoldova.com:

”Cum să calculezi profitabilitatea investinţiilor în social media – Social Media ROI

Andrei Haret

Andrei Haret ocupă funcţia de  – Interenet și Digital Media specialist la Moldcell, în cadrul departamentului de Marketing. Un reprezentant progresist al tinerei generaţii cu care ne mândrim. A fost ales conducător de proiect la Stockholm, unde timp de 3 luni a încercat să găseasca un indicator care ar arăta cât de profitabile sunt investiţiile în social media.

Andrei, explică în câteva cuvinte unui om care nu este din domeniu cu ce te ocupi tu? Ce presupune funcţia ta?

Există 3 segmente de care sunt responsabil, primul şi cel mai complicat segment este digital developement care include dezvoltarea tuturor platformelor digitale Moldcell: site-uri, aplicaţii, site-uri mobile, jocuri pentru Facebook. Pentru orice produs digital eu formulez sarcina, selecţionez agenţia care se va ocupa de acest produs, ghidez, aprob fiecare task, până la lansare şi după lansare monotorizez lucrările de menţinere a produsului.

Al doilea segment curpinde publicitatea online. Tot ce ţine de negociere contracte, pînă la producerea banner-elor, plasarea, monitoring, măsurarea rezultatelor, creşterea eficienţei.

Ultimul, dar nu cel din urmă segment este social media marketing. Acest segment presupune următoarele sarcini : promovarea companiei, a imaginii companiei în reţelele sociale unde sunt activi clienţii noştri, gestionarea serviciului clientelă online, stabilirea strategiei de comunicare şi conţinutului ce urmează a fi plasat.

În linii foarte generale cam cu asta mă ocup eu, development, publicitate şi social media.

De cât timp activezi în acest domeniu şi ce studii ai absolvit?

În domeniu activez de vreo 6 ani, în 2008 m-am angajat oficial şi lucram pe specialitate, iar la Moldcell am venit în toamna 2009. Am absolvit facultatea de Statistică Cibernitică şi Informatică economică. În general vroiam să fac programare şi limbi străine, era la început de trend atunci, dar ulterior am decis să merg la ASEM, m-am gândit că economia îmi va fi mai utilă.

Cât de mult te-au format ca profesionist studiile? Cam câte procente în lucrul tău utilizezi din studii?

Cred ca vreo 20 {6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din ceea ce folosesc eu acum mi le-au oferit studiile. Eu sper ca şi restul colegiilor mei să aibă cam acelaşi procentaj, 20 deja e bine. Universitatea mi-a format anumite direcţii şi mi-a cizelat nişte trenduri de gândire. De fapt studiile economice îţi dau nişte idei despre cum se dezvoltă un business, unde e locul unei economii într-o ţară, unde-i locul unei ţări în economia mondială. Chestii care sunt necesare pentru o dezvoltare multilaterală.

E mai comod să vorbeşti cu colegii din alte departamente când termenii economici generali îţi sunt cunoscuţi, vorbiţi în aceeaşi limbă. La fel e cu IT-ul.

Poţi să spui că domeniul în care activezi e unul din cele mai bine plătite şi trendy?

Depinde şi de industria ţării. În diferite ţări colegii care ocupă aceeşi poziţie au diferite responsabilităţi. Eu nu aş putea spune că activez anume în o direcţie, deoarece toate 3 segmente sunt diferite, publicitatea de social e diferită, dar dezvoltarea digitală e în general aparte. Însă cu siguranţă aceste 3 segmente ţin de viitor.

Povesteşte despre experinţa din Stockholm.

În interiorul TeliaSonera, holding-ul din care face parte Moldcellul există un network pentru cei din domeniul social, acolo se discută pe diferite teme. Holding-ul are în jur de 30 de brend-uri din peste 20 de ţări, şi din fiecare ţară câte un reprezentat în domeniul social comunică pe această reţea. Comunicăm, facem sharing de experienţă, conferinţe web odată în lună. Lars Wallmark era responsabil de această reţea, el a şi fost în Moldova atunci când a făcut un tur prin toate ţările unde activează companiile TeliaSonera că să facă cunoştinţă cu toţi participanţii la reţea.

Plecarea mea in Stockholm, se rezumă la domeniul Social media. Proiectul a durat 3 luni, de pe 1 februarie până pe 1 mai.Iniţial am crezut că o să fiu un asistent ajutor, când am ajuns am înţeles că sunt conducător de proiect, iar Dl Lars e superviser. Sarcina aceasta presupunea să te pricepi în cifre, statistică, contabilitate, am recapitulat mai multe formule şi teoreme din anii de studenţie.

Proiectul a avut  ca scop calcularea ROI – return on investement în social media, un indicator financiar care îţi arată profitabilitatea investiţiilor într-o activitate, în cazul dat în social media.

SPRE EXEMPLU AI PE PAGINA TA 1000 DE LIKEuri SAU UN MILLION DE FANI, DAR CE ÎNSEAMNĂ ASTA ÎN BUSINESS VALOARE? DACĂ AI ŞTI CUM SĂ CALCULEZI ROI ATUNCI AI PUTEA DA RĂSPUS LA ACEASTĂ ÎNTREBARE!

În industria social media marketing, ROI acum e întrebare de top, dacă scrii în google Social media ROI o să ai o groază de link-uri şi informaţie la această temă. Dar, din păcate în concluzie nu se dă un răspuns concret cum se calculează acest ROI în social media.

De ce te-au ales anume pe tine?

Candidatura mea s-a discutat şi în oficul din Stockholm şi în Istanbul. Nu ştiu câte candidaturi au mai fost, nu am intrat în aşa detalii, până la urma am fost ales şi asta a fost important.

Apropo, în Stockholm procedura  de angajare a străinilor e dificilă, dacă au o poziţie vacantă ei trebuie să plaseze un anunţ, să facă un concurs şi dacă nu s-a găsit nimeni din Suedia care să corespundă cerinţelor, atunci caută în UE, şi dacă nici in UE nu s-a găsit nimeni, atunci şi doar atunci ajung şi la noi.

Cum te-ai ispravit cu o sarcină atât de complicată?

Responsabil eram doar eu, dar am implicat mulţi colegi din Suedia, Nepal, Norvegia, Danemarca. Eu aveam nevoie de părerile oamenilor ca să ştiu dacă merg în direcţia corectă. Atunci când nu ai puncte de reper îţi este greu să te orientezi, şi să înţelegi dacă mergi corect.

Făceam o prezentare, o formulă  şi le dădeam lor ca ei ulterior să-şi expună părerea, şi îi rugam să mă critice ca să iasă bine proiectul. Pentru că proiectul o să-l folosească tot grupul din care noi toţi făceam parte.

Săptămânal aveam meetinguri cu Lars, şi el vedea dintr-o parte ce fac eu. Ca volum nu era aşa de mult lucru ca la Moldcell. Însă era lucru creativ, uneori stăteam cite două zile cu markerul în mână în faţa tablei pentru a formula o schema sau o idee. Nu mă controla nimeni, trebuia singur să mă automotivez.

Care a fost rezultatul muncii tale de 3 luni?

Am venit cu un plan de acţiune care includea 2 segmente mari. Cum să generezi conţinut pe social care ţi-ar aduce venit măsurabil. Nu tot ce punem pe social îţi aduce venit, şi nu tot venitul este măsurabil. Asta e problema cu social.
Să zicem ai un magazin online. Ai plasat oferta pe facebook, cineva a intrat a văzut oferta şi s-a dus pe site s-a uitat, s-a informat dar nu a cumpărat nimic.  A revenit a doua zi  nu fiind redecţionat de la pagina de pe facebook, dar déjà culegând adresa site-ului direct. În cazul dat ai nevoie de diferie tehnici, roboţi ca să poţi urmări traseul user-ului.

Al doilea segment include tehnici de măsurare a  acestui venit. Am inclus multe instrumente digitale care o să ajute specialiştii.

Am venit şi cu un study case pe Moldcell în care am arătat pas cu pas cum se implimentează planul ăsta, şi am creat un calculator în Excell unde urmărind acest plan, tu colectezi datele şi la urmă primeşti ROI.

Practic cu astea 3 documente mari am venit, prezentarea, study case şi calculatorul.

Ce curiozităţi ai aflat despre suedezi?

Am fost cazat în un apartament în Stockholm, doar după o lună am înţeles că eu stau într-o regiune foarte importantă, deşi apartamentul hotelier era simplu şi modest. Ei pun mare accent pe faptul unde locuieşti, nu doar colegii mă întrebau unde sunt cazat, dar şi partenerii. Mie mi s-ar părea că este o întrebare indecentă la un meeting să te întrebe unde locuişti, pentru ei e ceva normal. Am avut întiâlniri cu reprezentanţii companiilor Google, Adobe, Facebook şi întrebare obligatorie era “unde locuieşti?”.

Asta într-un fel determină poziţia socială, ei nu te întreabă unde lucrezi sau ce ai absolvit. Adresa locuinţei e un parametru de evaluare a stării financiare şi a statului social.

Cauza e faptul că imobilul e foarte scump şi e foarte greu de găsit, dacă vreai un apartament pe timp lung poţi să stai în rând şi 4 ani-5 ani.

Ce poţi spune despre Stockholm celor ce vor să-l viziteze?

Eu sunt fan al instagramului şi în prima zi când am ajuns nu ştiam ce să fotografiez- atât de frumos e fiecare colţ de stradă şi cladire. Este un oraş vechi, şi extrem de frumos.

În general e destul de scump, o masă la amiază e la 200 lei, până şi produsele alimentare de bază costă mult mai mult decât te-ai fi aşteptat.

Bucătărie suedeză nu o să găseşti la tot pasul, e foarte multă bucătărie internaţională, japoneză, chineză, coreană, libaneză, indiană. Mâncarea suedeză e gustoasă şi destul de simplă. Specific lor e faptul că combină dulcele cu săratul. Ei la steak servesc un gem din pomuşoare care seamănă a coacăză.

Sistemul de transport public e extraordinar de bun, în general suedezii mi s-au părut foarte buni la crearea de sisteme. Ai şi metro, şi tramvai, şi vapor. Cumperi un card care costa la 1000 lei pe lună, ceea ce nu e mult pentru ei, şi mergi cu el nelimitat în orice tip de transport.

Nu au bilboard-uri si chioşcuri. Nu au stâlpi, luminile le leagă de o clădire şi de alta, deci strada e largă şi curată. E un oraş care trebuie vizitat.

P.S. Impresiile lui Andrei despre Stockholm le cititi aici>>> şi aici>>>

Gemma Solomon
allmoldova

13 observații noi despre Suedia

suediaDouă luni în Suedia nu-i mult, nu-i puțin.

Stockholmul îți oferă o experiență bogată pe fiecare metru pătrat. Aproape în fiecare zi am făcut ceva “prima dată în viață” – de la băut Sake, până la întâlniri de afaceri cu Adobe, Google și Facebook. Cum creștea Făt-Frumos în 2 zile ca în două luni, cam așa te simți aici.

Ca în articolul precedent, nu mă voi grăbi să vorbesc despre oameni, încă nu am senzația că îi cunosc bine. Deși sunt înconjurat permanent de suedezi, majoritatea îmi sunt colegi și atunci îmi pun întrebarea dacă comportamentul lor e așa fiindcă au fost educați în acestă țară sau din cauză că facem parte din aceeași corporație. Dacă în două cuvinte – sunt drăguți.

Am să vorbesc despre lucruri care le-am încercat cu degetul:

1. Primele săptămâni mă miram ce puțini fumători sunt în Stockholm (Suedia în mare parte pentru mine se reduce la Stockholm). Până când nu am aflat că mulți din ei, probabil majoritatea, mănâncă – dar mai corect spus – sug tutun. Au niște pliculețe mici, de mărimea unei unchii de la degetul mare și le bagă între dinți și buză/obraz, cel mai des deasupra dinților canini. Se ține cam 15 minute. Am încercat, și pe mine ca nefumător m-a lovit în cap în 5 minute, am aruncat-o imediat. Sunt de diferite gusturi – scorțișoară, mintă, etc.

E plăcut, fiindcă niciodată în 2 luni nu mi-am împuțit vreo haină în orice bar sau club am mers cu fum de țigară. Localnicii spun că e bine pentru cei dimprejur, dar minusul este pentru fumător, din cauza comodității extreme e mai complicat “de lăsat” decât țigara obișnuită. Suge tutun măcar și lângă copilul tău de un an sau în timp ce faci sex.

Plăcerea asta se cheamă – snus.

2. Mi s-a părut straniu, dar posibil fiindcă vin dintr-o țară de la țară, în Stockholm se curăță acoperișurile clădirilor de zăpadă. Indiferent dacă peste o zi iar va ninge, mașini speciale urcă oameni pe construcții (castele) de prin 1800, 1900 (4-6 etaje), una mai frumoasă ca alta și aruncă zăpada. Jos se închide o suprafață de trotuar și nimeni nu strigă “Ty tuda ne hadi, ty siuda hadi…”.

3. Când mergi să iei lunchul, înainte de a face comanda vei fi servit cu un aperitiv: salată, pâine, turte, unt. Sau în alte localuri, faci comanda, iar apoi te îndrepți la salat bar și te servești cu ce dorești. Plăcut. (și asta nu în hoteluri)

4. Well, eu nu prea văd la ei ambuteiaje. Nici în centru.

5. Există monopol la vânzarea alcoolului “mai tare” de 5{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} în magazine. Este o singură rețea numită Systembolaget. Se întâlnește nu chiar la fiecare pas. Orarul de lucru e limitat – sâmbăta până la 15:00, duminica deloc și de sărbători tot e închis. Alcool se vinde doar cu buletin de identitate (+18). În baruri poți să beai cât vrei, când vrei. În majoritatea tot se cere ID, dar mai rar. Băutura e ceva de genul: o bere – 120 lei, un longisland – 360 lei, etc. Ca să te îmbeți o pensie.md, cu tot cu 90 lei majorare, nu-ți ajunge.

Cu toate restricțiile de mai sus, metrourile după ora 02:00 găzduiesc tineri și adolescenți care dorm în voma lor. Happens..

6. Așa o fignea, aici nu vezi nici o mâță sau câine vagabond. Eu am realizat abia peste o lună.

7. În cluburi și baruri e extrem de aglomerat. Uneori e foarte greu să te miști. Îmi place cum lor nu le pasă de haine – cel mai des le aruncă simplu pe jos. Mese nu ajung la toți. Oamenii stau în picioare. Se pot aduna câte trei în cerc, aruncă tot ce au la podea și cu ceva rece în mână stau toată noaptea. Se bea mult. Fetele tot. Mult.

8. Dar în schimb ei fac sport la greu. Noaptea beau, iar ziua aleargă pe -5C, schiază, sălile sunt pline de mușchi, bicicletele zboară pe piste special amenajate, și nu doar cu oameni echipați ca la noi în uniforme și pribambasuri; dar simpli șoareci de oficiu, într-un paltonaș, cușmă, o geantă A4, aruncată în coșul din față, pe un drandulet din ’45.
Lovely! Pur și simplu Lo-ve-ly!

9. Cu prețurile la ei e straniu. Nu vorbesc de faptul că e scump, e clar. Dar, de exemplu la ei o tunsoare începe de la 200 lei. Nu cea mai fancy, într-un salon mediu e 1400 lei! Pun mult accent pe coafură..chiar sunt stilați, mai ales bărbații.

Iar să mergi la o saună, amplasată pe malul unul lac înghețat, cu ieșire afară și gaură amenajată în ghiață – 120 lei ziua!

10. Pe lângă faptul că se organizează o mulțimea de evenimente, multe din ele au loc în limba engleză, chiar dacă vreo 80{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din participanți sunt suedezi. Așa am fost la TEDxStockholm, evenimente “Digital Media”, conferințe “Social Media”, concerte, etc. La altele ai căști cu traducere sincronă, chiar și la biserică.

11. Indivizii, ca parte a societății în care trăiesc, și-au creat niște sisteme foarte simple și utile pentru a interacționa unul cu altul sau pentru a-și face viața mai ușoară. Așa bunăoară la un eveniment cu peste 100 de oameni, înainte de a începe un discurs nou, hostul nu strigă să se facă liniște, dar modest ridică o mână în sus. Toți care o văd, se opresc din conversațiile personale și la fel ridică mâna, astfel în 5 secunde se formează o pădure liniștită de brațe ridicate.

Sau la petreceri mari organizate în public, părinții scriu numărul său de telefon pe mâinile copiilor. În caz dacă aceștia se pierd, oricine îi vede poate suna părinții, și credeți-mă – ei sună! Iar alteori organizatorii împart stickere colorate, care trebuie încleiate pe hainele copiilor, unde la fel se scrie numărul de telefon. Simplu. Inteligent.

Și sunt plini de astfel de mărunțușuri care te fac să te simți prost, că societatea din care vii, nici nu și-a pus aceste probleme..

Cam din aceeași poveste – tinerii vin la concerte BOOM-BOOM! cu dopuri în urechi,  ce se folosesc de obicei în avion. Simplu. Precaut.

 12. Iaca ce e rău, e rău: apa lor e bună de băut, dar Doamne ferește ce mai usucă pielea. Eu care niciodată nu am folosit creme hidratante, am fost nevoit să o fac. A trebuit să-mi schimb gelul de duș și șamponul pe unele mai hidratante. Am vorbit cu alți străini și au spus că au aceleași probleme, chiar apar unele răni pe corp, unde pielea e mai sensibilă. După ce faci duș, vezi cum pielea pe față se cojește ))

13. Transportul lor public e raiul pe pământ. Și acum nu mă refer la calitatea drumurilor, autocarelor, trenurilor rapide, etc. Vorbesc de o chestie care ar putea fi implementată mai peste tot – sistemul de comunicații. Totul e un singur întreg – începând cu taxarea și terminând cu rețelele. Cu același abonament sau bilet, poți merge în metrou, tren, pe vapor, tramvai, autobuz. Cu același abonament/bilet poți călători hăt în afara Stockholmului, nu doar în interior.

Apoi rețelele de comunicare – aproape nu există întreruperi – ai ieșit din metrou, ai urcat un etaj și intri în tren care te duce în Uppsala sau mai departe. Treci cu mașina pe vapor, peste un lac, râu sau mare și e gratuit.

Au un site unde introduci stația de metrou unde stai și un oraș din altă țară (din apropiere) și îți spune pas cu pas ce trebuie să faci.

Cam de asta nu au ei ambuteiaje, pe lângă faptul că mulți merg pe biciclete sau aleargă la serviciu, ei folosesc transportul public.


Greu de formulat o concluzie.

Suedia – prima săptămână

suedia..vroiam să scriu despre: Work&Travel (2007), capacitatea mea proastă de a asculta (a fi atent în discuții), cifre mari și mici, but first thing first – Suedia.

Se împlinește prima mea săptămână de trai și primele cinci zile de lucru în țara vikingilor. Prietenii mă întreabă “cum e?”. Cinstit, nu știu. Încă nu mi-am format o părere, nu mă grăbesc [desigur e fine, dar asta am prins din primele două vizite scurte care le-am făcut]. Pot enumera câteva realități, care le-am notat:

– apa din robinet e foarte bună. O folosesc pentru ceai, o amestec cu suc, o beau curată.    Suedezii zic că e atât de curată, că o poți bea direct din portul ce intră în Stockholm.
– totul e mega scump, pentru salariile noastre. Chiar dacă simțeam că plătesc mult, primele patru zile îmi era greu să percep valoarea valutei locale. Mai ales că se plătește absolut totul cu cardul, totul. Inițial încercam să convertesc în euro, dolari, apoi lei. M-am oprit la lei, așa simt mai bine costul și e ușor de calculat. Totul înmulțesc la doi.
Scurt: o călătorie cu taxi de la Aeroport -> în Stockholm e în jur de 800lei.
un prânz mediu = 170 – 200 lei.
niște cumpărături la magazin, mâncare pentru 3 zile = 500 lei.
reducerile la haine și încălțăminte sunt bune, pantofi Hugo Boss = 2k lei, o jachetă cool = 1700 lei, etc. Totul de calitate super înaltă, alegere mare și găsești mărimea necesară, chiar 41 la încălțăminte.
– nu au cultura de a mânca “felul întâi” la prânz. Nici nu prea găsești prin localuri. Am găsit odată și mi-a părut rău pentru banii dați. Oamenii încep să meargă la masă pe la 11:30, fiindcă mai târziu totul e ocupat. Fără resurse adiționale complicat de rezistat până la 19:00.
– aici pe ghiață se presoară un fel de pietriș, cred că e granit mărunțit.
– toate lăcățele sunt puse invers, invers de cum ne-am deprins noi. Eu mai întâi pun cheia cu zimții în jos, iar apoi răsucesc mâna din cot, ca să pot băga în broască. În plus, se descuie învârtind invers decât o facem noi..
– în magazine mai mari, poți achita la “casă” sau poți achita singur. Sunt terminale automate. Scanezi ce ai ales, apoi bagi cardul, achiți. Apoi ieși. Nimeni nu verifică.
– lucrătorii de oficii poartă un fel de caloși peste pantofi pe stradă. Eu, la fel cum făceam în Moldova, am încălțăminte de birou și de stradă.
– cică seamăn a suedez. Așa mi s-a spus. Cam straniu luând în considerație că ei sunt înalți (peste 1m80) și blonzi, mulți din ei. Oricum, nu îmi joacă bine, toți încearcă să-mi vorbească în suedeză, iar eu răspund “sorry, english please”. Deși câteva cuvinte am prins – salut, pa, mulțumesc și ceva ce ține de cuprins, pupat și alte chestii intime luate împreună, am înțeles că nu trebuie să spun asta managerului.
– femeile sunt frumoase.
– băutura încă nu am încercat-o.

Despre oameni și cultură încă mă abțin să vorbesc, prefer să calc de mai multe ori pe  greblă, când îmi creez o părere despre o națiune întreagă.

Va urma..