Foarte complicat să explic ce simt acum față de tărăboiul din Parlament.
Mă deranjează că sunt mult prea liniștit și deloc șocat. Mă întristează că nu mă enervez și nu critic cu înjurături comportamentul celor care ”conduc” țara.
Îmi pare foarte rău față de cetățenii acestei țări. Moldova, nu Republica Moldova, că așa o numesc cei din străinătate. Chiar mii jale, cât de patetic nu ar suna acestă expresie.
Acest boxing, nu este o faptă, este o atitudine. O atitudine care spune – ”mă cac eu pe voi, pe voi pe toți!”. Nu că tare aș stima Parlamentul, dar cred îngrijorarea pe care o simt acum spune că ”țin” la această instituție mai mult decât cei care o reprezintă. A te lua la harță, a avea intenția de ”a da un pumn”, cum strigă presa, nu e manifestare de curaj, e manifestare de bâdlizm, e o palmă la adresa tuturor care înconjoară această clădire sute de km împrejur.
Dacă ar fi să să aberez puțin, aș fereca Palatul Republicii pe dinafară și aș arunca în fiecare zi o ladă de banane acolo, atât. Nu cred că cei care permit și își permit așa fapte au nevoie de mai mult decât un palmier și excrementele lor personale cu care se pot împroșca ziua împrejur. Iar seara să se culce îmbrățișați toți unul lângă altul, să le fie mai cald.
Ei nu trebuiesc judecați, nu trebuiesc pedepsiți, simplu dați afară din țară, unul câte unul. Câți vom rămâne, atâți vom construi mai departe țara. Un sculptor nu adaugă lut la creația sa, dar scoate, ca să o facă perfectă. Am citit asta la Bruce Lee.
Și ce e mai trist, cât de ieftini sunt acești oameni, totuși au influență în societate. Chiar dacă nu urmăresc politica, am aflat despre ”pumn” în rețele, aud tot mai des despre acest Munteanu. Iar ei și el nici nu se gândesc că dau exemplu celor care privesc televizorul fără filtrele conectate și înghit totul, și strigă ”bravo!” și le pare rău că nu a atins ținta.
Dacă un deputat poate, dacă un deputat poate în Parlament, de ce acel ”eu” nu poate la el în sat, oraș, la el în familie și pe stradă. De ce?
Ziua de dimineață a fost frumoasă, îmi pare rău că-mi mai pasă, și mi-am stricat ziua. Ziua nu mai este frumoasă.