Ialta 2010

Seminarul Goju Ryu Okinawa din Ialta este cel mai așteptat eveniment în fiecare an. Participanți din mai multe ţări ca Moldova, Ucraina, Rusia, etc. se pregătesc moral şi fizic încă cu două luni înainte de plecare.
Tradițional, plecare are loc la 1 Iulie. Traseul Chişinău-Ialta durează pînă la 15 ore. Este un drum lung şi obositor. Dar scopul scuză mijloacele. La orele 7 dimineața, data de 2 Iulie, eram déjà acolo, pe tărîmurile Crimeii. În acea zi, orarul a fost liber, a trebuit sa ne cazăm şi să ne pregătim pentru zile de antrenamente importante, ce urmau să vină. Desigur imediat ce toți si-au aruncat bagajele prin camere, majoritatea s-au năpustit lacom la mare, la scăldat.
A treia zi, sîmbăta, am început antrenamentele. Zi de zi, orarul era practic același :
– La 5:30 trezirea şi practica „Copacului”(pentru cei ce au trecut seminarul Qigong) – acest exercițiu ne încarca cu energie pentru tot restul zilei.
– La 6:20 primul antrenament – pe malul marii; după încălzire urma să efectuăm de 4 ori la rând Sanchin, iar după aceasta exerciții în pereche, care erau bazate pe această practică. Înainte de a pleca la masă efectuam lovituri şi alte „legături” în apă, după ce ne scăldam şi ne întindeam puțin la soare.
– Urma micul dejun, mâncare nu pentru gurmanzi, ci luptători.
– La 10:00, îmbrăcaţi în hainele tradiţionale – Karategi, mergem în sala sportivă, unde unica activitate era efectuarea kata Geki Sai Dai Ichi în grup, de 100 de ori. Antrenamentul se complica prin lipsa diversităţii de mişcare, gândire şi căldura doborâtoare.
– După o oră şi jumătate fugeam duş şi ne întindeam fiecare în patul său, pentru a prinde noi puteri, fiindcă totul era abia la început.
– La orele 14:00 luam prânzul.
– Apoi, de la 15:30 până la 16:30 urma practica „mâini lipicioase”. Exerciţiile erau îndreptate spre deprinderea de a controla adversarul de la mică distanţă cu ajutorul mâinilor, blocarea loviturilor, scoaterea din echilibru şi contraataca rapidă.
– Cine mai avea putere, era liber să meargă la mare, la ora 18:45 fiind cina.
– Seara, la ora 20:00 avea loc ultimul antrenament al zilei, kata cu bâta – exerciţiu tradiţional, care pe lângă învăţarea de a lupta cu arma în mână oferă o uşurinţă şi viteză mai mare la mişcările efectuate în kata şi lupte.
– 22:30 era ora culcării, până atunci doritorii puteau merge în oraş pentru a mânca o îngheţată şi a savura seara pe malul Mării Negre.
Acest orar a fost urmat timp de 4 zile la rînd, fără schimbări. Miercuri, la 7 Iulie a avut loc ”Sărbătoarea Sufletului”. Acest eveniment se repetă din an în an, este aşteptat şi temut de toţi. Peste tot se aud întrebări oare ce ne-a pregătit Sensei anul acesta. Însă totul a fost pe atât de simplu, pe cât de complicat. Fiecare la alegerea sa, trebuia să facă kata de 100 de ori de sine stătător. „Condimentul” sărbătorii a fost că nu am avut dreptul să vorbim de dimineaţa până când nu se încheie antrenamentul, fiecare cuvânt era penalizat cu 20 de aşezări, ici-colo se observau copii şi maturi făcând aşezări.
După ”Sărbătoarea Sufletului”, am avut toată ziua la dispoziţie liberă. Cei mai mulţi au plecat în munţi, la vârful Ai-Petri cu înălţimea de 1234m pentru a vedea frumuseţile create de natură în această zonă.
Joi, pe lingă antrenamentele de dimineaţă, după masa a avut loc examenul, pentru cei ce cred că sunt gata de a trece la următorul nivel şi au însuşit bine tot ce au învăţat până acum.
În fiecare an seminarul este specific prin ceva, anul acesta, specificul a fost însuşirea unei noi metode de antrenare-prin exersarea de multe ori kata, deosebite au fost serile în care ne adunam împreună pentru a bea un ceai verde din „Samovar” şi a asculta cântece interpretate de reprezentanţi ai diferitor ţări, în limba română, rusă şi ucraineană. Seminarul a fost specific prin multe alte nuanţe de ne relatat.
Vineri au avut loc 2 concursuri: Luptele Goju Ryu, pentru cei mai puternici şi iscusiţi, iar seara concursul talentelor „Minutul de glorie”. Pentru cel de al doilea era propus premiu bănesc, dar mai ales o pălărie original-tradiţională din Okinawa. Astfel lupta a fost una crâncenă, cea mai multă plăcere au primito spectatorii. În aceeaşi zi s-au oferit certificate ce confirmau numărul de kata efectuate la seminar, în mediu cîte 500, fapt întâlnit rar în toată lumea. Sâmbăta am luat cursul înapoi, spre familii, serviciu, rutină şi alte elemente care ne construiesc viaţa zi de zi.
Ialta se află într-o zonă energetică specială, cînd mergi acolo te simţi atotputernic, capacităţile fizice şi psihice cresc de 4-5 ori. Abia când ne reîntoarcem înapoi observăm diferenţa. Energia acumulată ne ajunge încă pentru 2-3 luni înainte. Dar cel mai de preţ sunt cunoştinţele şi deprinderile formate pe parcursul seminarului.
Sincere mulţumiri Sensei-ului Victor Panasiuc pentru străduinţa cu care ne ajută să devenim mai buni.

Dragostea – sentiment al unicităţii…

recent am început să citesc o carte ce se numeşte “Sexualitatea din perspectiva Bibiliei”, discutam cu colegii de la serviciu un capitol intitulat “De ce a inventat Dumnezeu sexul?”. Nu cred că a avut mare legătură cu discuţia, dar o colegă mi-a transmis o povestire despre părerea ucenicului unui monah shaolin referitor la Dragoste. Am decis să-l traduc în română (fiindcă era în rusă şi fiindcă l-am considerat înteresant). Deci:

Aici, la o întîlnire cu un ucenic al unui monah shaolin, o tipă drăguţă, adeptă a “unicii jumătăţi”, a întrebat despre dragoste. Şi iată povestirea răspunsului acestui ucenic (punctul de vedere al lui Zen despre dragoste) :

Dragostea – e un sentiment al unicităţii. De fapt, suntem uniţi cu toată lumea înconjurătoare. Dar mulţi oameni nu simt că natura lor este aceeaşi ca şi cea a unei mese, a unui monitor. De fapt, noi suntem uniţi cu orice fiinţă, cu orice atom al Universului.

Dar această unitate, această dragoste poate fi simţită departe nu de fiecare. Să iubeşti pe toţi le este dat doar sfinţilor. Unui om simplu, petrecîndu-şi timpul în Sansara, îi este bine dacă reuşeşte să iubească măcar un alt om. O bună parte a omenirii nu este capabilă nici de aceasta, în dragostea lor persistă prea mult egoism.

A iubi înseamnă a te dizolva totalmente în obiectul dragostei tale. Dacă iubeşti un alt om, tu nu mai exişti, tu te dedici totalmente acestei persoane. Dacă iubeşti muzica, tu nu mai exişti, există doar muzica. De ce mişcările maeştrilor wushu sunt atît de armonioase – pentru că ele sunt sincere, mişcările lor nu conţin nimic din al său ego, ei nu sunt, este o singură mişcare, o singură formă…

Dragostea multor oameni – nu este dragoste, este o obişnuinţă. Voi doar aţi găsit în alt om aceea, cu ce v-aţi deprins. Fie asta sex, bani, tendinţa către maternitate, … . Asta nu e dragoste, asta e egoism. Voi simplu obţineţi ceea, de ce aveţi nevoie, fără a atrage atenţia asupra necesităţilor partenerului vostru. Ce fel de dragoste e asta?

Oamenii trăiesc în familii din deprindere, legaţi de obişnuinţele lor, nici vorbă despre dragoste nu poate fi.

Cînd iubeşti ceva într-un om, acest “ceva” nu este veşnic, el se poate schimba. Voi iubiţi cum el cîntă – el nu mai cîntă. Voi iubiţi cum el dansează – el nu mai dansează.

Sentimentele omeneşti nu sunt statornice. Ele se contrazic prin opozitivitatea lor, rotindu-se într-un cerc. Dragostea se schimbă cu ura, ura devine dragoste. Nu există aşa sentiment “dragoste”, este dragoste – ură. Este la fel ca şi moneda cu două feţe. Dacă voi iubiţi pe cineva foarte tare, mai devreme sau mai tîrziu o să-l urîţi. Dacă urîţi, mai devreme sau mai tîrziu o să iubiţi.

Însă dacă o să gasiţi în cineva ceva statornic, acest statornic va fi Dumnezeul. Fiindcă Dumnezeul e unicul veşnic, statornic. Iubiţi în alt om toată lumea. Iubiţi un barbat – iubiţi în acest bărbat toţi bărbaţii lumii. Iubiţi o femeie – iubiţi în această femeie toate femeile lumii. În fiecare om este reflexiunea oricărei particele ale lumii. O să iubiţi toată lumea prin acest om.

—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————–

nu pot sa nu fiu de acord cu aceste cuvinte, dar am precizări. Cred că şi adevărul poate fi diferit pentru diferiţi. Probabil diferenţa între conceptele noastre şi ale lor este determinată de alegerea pe care o facem. De aici vine şi neputinţa de a atinge acel apogeu al dragostei expus de ucenicul shaolin. Cred că majoritatea din noi credem şi vrem să iubim doar o persoană, să avem doar o familie.

Cred, dacă vom iubi cu adevarat totul ce ne înconjoară, prin prisma oricărui obiect, ocupaţii sau a unei persoane, atunci vom iubi cu adevărat pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este Totul. Sună ca nişte estimări matematice…