altfel nu ştiu cum să-i spun, am încercat să utilizez cel mai modest şi inocent cuvînt. în literatură nu mă prea pricep, de asta nu am riscat să-i zic nuvelă sau mai ştiu eu cum. dacă sunteţi bine dispuşi sau nu prea, dacă aveţi ceva timp sau nu prea, eu vă invit să-i daţi o lectură, un titlu mai potrivit nu mi-a venit în cap decît “Călătorie cu destinații multiple”.
Tag: karate
Hard training-Happy life.
Deseori se spune ca viața și succesul omului depinde de deciziile pe care le face. Într-o oarecare masură așa este, dar nu totalmente. Cred că e mult mai important cum faci ceva și nu ce faci(nu luați la absurd). E la fel ca talentul, e important, dar fără muncă e zero. Am vazut oameni care tot continuă să schimbe un post de lucru cu altul, un hobby ca altul, o femeie cu alta; de fiecare dată spunînd că nu au luat decizia corectă, că nu e pentru ei, bla bla bla.
Se scriu tot felul de teorii, se desenează scheme, se organizează seminare cu coffee brakeuri, etc. despre cum se iai decizii corecte; dar nu prea am auzit să se facă seminare și teorii privind cum să-ți îndeplinești bine meseria, cum să lucrezi 8 ore pe zi fără eschivare, fără a căuta nod în papură. Deciziile sunt importante, dar trebuie luate repede și de trecut la treabă. Am ambii parinți doctori, am mers la cibernetică și acum fac marketing (poate nu e cea mai bună decizie), dar încerc să mă dedic la maxim, sa fiu proactiv, actual, inovativ, nu plîng că aș fi putut deveni doctor ca tata și să lucrez în cabinetul său privat sau am putut deveni programist și să fac bani din greu, de parcă ei nu tot lucreazaă pentru acești bani (unora li se pare că din pod cad).
Atenția și timpul în viață sunt limitate, cu cît mai multe lucruri încerci să faci, cu atât mai puțin timp și atenție acorzi la fiecare din ele și probabilitatea de a le rata pe toate crește. Pentru mine, alegerea de aur este diversitatea cu măsură. Am ales să am un serviciu, într-un domeniu pe cât se poate de concret. Am ales sa am un hobby (stil de viață mai mult). La ele vin relațiile de familie, prietenie, calătorii, excepții și cam atât. Nu mai mult. Dacă încerc să mă descurc în programare sau producere design știu că voi pierde din cunoștințele comunicării online; dacă încerc prea des să merg cu bicicleta sau să înot, pierd din antrenmantele goju ryu. Deci eu practic mi-am format trei activități de bază în viață:
1. relațiile familiale
2. practicarea artelor marțiale
3. serviciu
Dupa cum spuneam, contează să muncești sincer și eficient. Spre exemplu, ce lupta e mai eficienta în stradă? Raspuns: acea care e practicată regulat și din greu. Nu contează stilul, deși cu mici nuanțe eu cred ca goju ryu e cel mai apropiat de luptele reale :P. La noi, este așa o vorbă “Hard training, happy life”.
Acum câteva zile, am avut posibilitatea să mă antrenez sub conducerea posesorului a celui mai înalt rang în stilul Goju Ryu Karate Do – 10 dan, Morio Higaonna Sensei. Nu voi povesti mult cine este, sunt mii de pagini în net despre biografia și realizările sale (este oficial recunoscut drept averea/mândria Japoniei încă din viață). Acest om a ales, în mare parte, să se ocupe cu o singură activitate – păstrarea și dezvoltarea tradițiilor stilului pe care l-a preluat încă din copilărie. A depus o muncă enormă în pasiunea sa personală și a ajuns să fie cunoscut și stimat de o lume întreagă; și sunt sigur că indiferent de ce stil ar fi practicat, ar fi ajuns la același nivel, datorită muncii și nu deciziei.
Ialta 2010
Seminarul Goju Ryu Okinawa din Ialta este cel mai așteptat eveniment în fiecare an. Participanți din mai multe ţări ca Moldova, Ucraina, Rusia, etc. se pregătesc moral şi fizic încă cu două luni înainte de plecare.
Tradițional, plecare are loc la 1 Iulie. Traseul Chişinău-Ialta durează pînă la 15 ore. Este un drum lung şi obositor. Dar scopul scuză mijloacele. La orele 7 dimineața, data de 2 Iulie, eram déjà acolo, pe tărîmurile Crimeii. În acea zi, orarul a fost liber, a trebuit sa ne cazăm şi să ne pregătim pentru zile de antrenamente importante, ce urmau să vină. Desigur imediat ce toți si-au aruncat bagajele prin camere, majoritatea s-au năpustit lacom la mare, la scăldat.
A treia zi, sîmbăta, am început antrenamentele. Zi de zi, orarul era practic același :
– La 5:30 trezirea şi practica „Copacului”(pentru cei ce au trecut seminarul Qigong) – acest exercițiu ne încarca cu energie pentru tot restul zilei.
– La 6:20 primul antrenament – pe malul marii; după încălzire urma să efectuăm de 4 ori la rând Sanchin, iar după aceasta exerciții în pereche, care erau bazate pe această practică. Înainte de a pleca la masă efectuam lovituri şi alte „legături” în apă, după ce ne scăldam şi ne întindeam puțin la soare.
– Urma micul dejun, mâncare nu pentru gurmanzi, ci luptători.
– La 10:00, îmbrăcaţi în hainele tradiţionale – Karategi, mergem în sala sportivă, unde unica activitate era efectuarea kata Geki Sai Dai Ichi în grup, de 100 de ori. Antrenamentul se complica prin lipsa diversităţii de mişcare, gândire şi căldura doborâtoare.
– După o oră şi jumătate fugeam duş şi ne întindeam fiecare în patul său, pentru a prinde noi puteri, fiindcă totul era abia la început.
– La orele 14:00 luam prânzul.
– Apoi, de la 15:30 până la 16:30 urma practica „mâini lipicioase”. Exerciţiile erau îndreptate spre deprinderea de a controla adversarul de la mică distanţă cu ajutorul mâinilor, blocarea loviturilor, scoaterea din echilibru şi contraataca rapidă.
– Cine mai avea putere, era liber să meargă la mare, la ora 18:45 fiind cina.
– Seara, la ora 20:00 avea loc ultimul antrenament al zilei, kata cu bâta – exerciţiu tradiţional, care pe lângă învăţarea de a lupta cu arma în mână oferă o uşurinţă şi viteză mai mare la mişcările efectuate în kata şi lupte.
– 22:30 era ora culcării, până atunci doritorii puteau merge în oraş pentru a mânca o îngheţată şi a savura seara pe malul Mării Negre.
Acest orar a fost urmat timp de 4 zile la rînd, fără schimbări. Miercuri, la 7 Iulie a avut loc ”Sărbătoarea Sufletului”. Acest eveniment se repetă din an în an, este aşteptat şi temut de toţi. Peste tot se aud întrebări oare ce ne-a pregătit Sensei anul acesta. Însă totul a fost pe atât de simplu, pe cât de complicat. Fiecare la alegerea sa, trebuia să facă kata de 100 de ori de sine stătător. „Condimentul” sărbătorii a fost că nu am avut dreptul să vorbim de dimineaţa până când nu se încheie antrenamentul, fiecare cuvânt era penalizat cu 20 de aşezări, ici-colo se observau copii şi maturi făcând aşezări.
După ”Sărbătoarea Sufletului”, am avut toată ziua la dispoziţie liberă. Cei mai mulţi au plecat în munţi, la vârful Ai-Petri cu înălţimea de 1234m pentru a vedea frumuseţile create de natură în această zonă.
Joi, pe lingă antrenamentele de dimineaţă, după masa a avut loc examenul, pentru cei ce cred că sunt gata de a trece la următorul nivel şi au însuşit bine tot ce au învăţat până acum.
În fiecare an seminarul este specific prin ceva, anul acesta, specificul a fost însuşirea unei noi metode de antrenare-prin exersarea de multe ori kata, deosebite au fost serile în care ne adunam împreună pentru a bea un ceai verde din „Samovar” şi a asculta cântece interpretate de reprezentanţi ai diferitor ţări, în limba română, rusă şi ucraineană. Seminarul a fost specific prin multe alte nuanţe de ne relatat.
Vineri au avut loc 2 concursuri: Luptele Goju Ryu, pentru cei mai puternici şi iscusiţi, iar seara concursul talentelor „Minutul de glorie”. Pentru cel de al doilea era propus premiu bănesc, dar mai ales o pălărie original-tradiţională din Okinawa. Astfel lupta a fost una crâncenă, cea mai multă plăcere au primito spectatorii. În aceeaşi zi s-au oferit certificate ce confirmau numărul de kata efectuate la seminar, în mediu cîte 500, fapt întâlnit rar în toată lumea. Sâmbăta am luat cursul înapoi, spre familii, serviciu, rutină şi alte elemente care ne construiesc viaţa zi de zi.
Ialta se află într-o zonă energetică specială, cînd mergi acolo te simţi atotputernic, capacităţile fizice şi psihice cresc de 4-5 ori. Abia când ne reîntoarcem înapoi observăm diferenţa. Energia acumulată ne ajunge încă pentru 2-3 luni înainte. Dar cel mai de preţ sunt cunoştinţele şi deprinderile formate pe parcursul seminarului.
Sincere mulţumiri Sensei-ului Victor Panasiuc pentru străduinţa cu care ne ajută să devenim mai buni.