De ce Moldovenii trăiesc mai bine

swimÎncă nu înțeleg dacă această senzație mi-am creat-o singur, ca să-mi fie mai plăcut în md, după alte meleaguri frumoase vizitate sau chiar e o realitate care am descoperit-o recent.

Moldovenii trăiesc mai bine.

Și nu percep asta prin noi Evoqueuri sau Cayenneuri parcate de-a sula, sau prin garduri înalte ce ascund castele încă mai înalte, ale unor oameni micuți. Dacă ar fi fost asta, apoi Moldova demult o duce bine.

Nu fraților, eu văd creșterea prin sport.

Când am început să merg cu bicla prin Chișinău, apoi abia de întâlneai vreun ciclist odată la o oră de mers. Azi? E plin dragă! În Ch, pe șoselele republicii, prin parcuri, all over. Frumos. Îmi bucură ochii fiecare roată, fiecare pedală, fiecare schimbare de viteze. Unii chiar se salută reciproc ridicând palma, o solidaritate naivă, dar măgulitoare. Și ce e mai frumos, că văd tot mai multe fete. Cu timpul vom avea și o infrastructură, cu timpul…

Bazinele sunt pline cu oameni, ca lacurile de pește. Vreo 7 ani în urmă, în orele de dimineață, puteai să te delectezi singur cu pista ta. Acum frate, stai cuminte. E puțin deranjant, trebuie să depășești ”balene”, cum le spune Dorel; mai dai cuiva o mână în cap, mai primești un picior în ochelari. Asta e. Dar inima-mi zâmbește de atâtea capete ce dispar sub apă și apar înapoi.

Îmi pare rău că nu știu cum stăm la capitolul arte marțiale în general; școala noastră permanent e plină, mulțumesc Senseiului.

Moldovenii au început să investească nu doar în imobile, mobile, mâncare și haine. Moldovenii își cumpără abonamente la Energy, la EcoSport și ce mai există acolo. Moldovenii urcă Mont Blancul. Moldovenii fac jogging, tenis de câmp, de masă. Moldovenii îi dau cu Kaiacul. Moldovenii sunt bravo!

Am scris ceva timp în urmă, că targeturile sportive pot fi printre puținele metode eficiente de a lăsa fumatul. Din toți cititorii doi m-au întrebat ce trebuie de făcut, unul deja s-a apucat de lucru. Moldovenii sunt bravo.

Care e următorul pas? E simplu – urmează investiții în Cultură și Artă. Moldovenii vor începe să meargă mai des la teatru. Se vor deschide galerii de artă. Vom avea nu doar monumente a eroilor căzuți, dar și diferite mâzgăleli post-moderniste ce pun mintea și imaginația în mișcare. Posibil în vreo 50 de ani, posibil în 100. Avem de ridicat multe etaje. Și e posibil Noi să nu mai fim atunci. Dar fiecare scară e importantă.

Doar trei sfaturi înainte de a încheia articolul, dacă sunteți începător:
1. Porniți de la ”mic”
2. Creați un regim și respectați-l.
3. Măsurați ce faceți – km, ore, bazine.

Succes! pup

Trage-ți un Blog!

11Unii cred, că Blog trebuie să posede doar cei ”aleși”.

Recomand de azi fiecare să-și deschidă un Blog. Fie că ai 15 sau 50 de ani. Conduci la lucru un BMW sau un Belarus. Fie cuvintele se revarsă gârlă sau le scremi cu gazeta în mână. Deschideți un Blog!

Contentul bun mereu o să treacă. Dacă scrii rahat, dar cu gust și mai ești consistent, felicitări. Cei plicticoși au să rămână la coadă, iar cu timpul din lipsă de feedback se vor opri de la sine. Selecție naturală, cum s-ar spune.

Acuși am să vă arăt de ce merită și ce are în comun Bloggingul cu trainingurile.

Săptămâna trecută am reușit să ”țin” un seminar, așa să-i spun, la tema Construirea Strategiei în Social Media Marketing, cu aplicare practică pe piața Moldovei. Iar în ziua următoarea am plecat la Ivancea. Am avut plăcerea să fiu mentor, iar apoi juriu la SICamp. [Apropo, nu am văzut niciodată Orheiul vechi, noroc de Tudor care într-o seară mi-a făcut un tur. Rușine mie, frumoase locuri mai are acest petic de pământ].

Bine, mentoratul a fost mult mai cool, fiindcă am discutat cu echipe separate, a fost foarte focalizat și interactiv. Jurizarea a cerut o responsabilitate suplimentară, față de echipe, organizatori și societate, fiindcă primul loc de exemplu urmează să primească o finanțare de 20K lei și să implementeze un proiect care ar facilita procesul de Donare a Sângelui. Dar o mare pregătire pentru mine acest eveniment nu a cerut.

Pe altă parte, trainingul a durat doar 3 ore, prezentarea mea vreo 1h 15m. Și totuși a fost mult mai stresant – să vorbești în fața la +200 oameni. Am avut ceva interacțiune cu publicul, dar nu ca 3 zile de mentorat, normal.  Am avut nevoie de o săptămână de lucru asupra prezentării. Obiectivul meu fiind – livrarea informație cât mai simplu și clar, plus oferirea unei valori adăugate – utilității practice.

— Mi s-a mai spus că am introduceri lungi, asta e —

E una să lucrezi ani la rând, să te consideri specialist sau unii chiar guru întrun domeniu. Și e complet alta să încerci să explici tot ce știi cuiva din afara capului tău. Ieșirea din găoace, din spațiul de confort necesită efort substanțial.

Diferența este:
– Când lucrezi, îți este suficient să cunoști sau să cauți info despre ceea cu ce te ocupi.
– Când predai, este nevoie să studiezi toată industria, toate metodele, toate instrumentele, ca să formezi o imagine ”de sus” și corectă asupra subiectului. Astfel înveți singur foarte multe.
– Când predai, primești multe întrebări out of the box, oamenii văd ceea ce multe ori îți scapă. ”Odna golova harasho, a dve lucșe”.
– Pentru a formula mai clar informația oferită, ești obligat să o structurezi. Și o faci în primul rând în capul tău, imprimând mai bine multe lucruri cunoscute.
– Vice versa, teoria fără aplicarea în practică e bullshit. Vin experți de peste hotare și îți spun cele mai noi, cele mai trendy lucruri, dar nimic nu e aplicabil pe piața noastră.

Astfel, eu, doar într-o săptămână am învățat mai mult decât într-un an, învățându-i pe alții.


La fel e și cu Blogul. Nu poți să te apuci să scrii, până nu structurezi – altfel ești un balabol. Nu poți vorbi până nu te informezi, altfel ești din cei cu presa galbenă. Latri la picioarele trecătorilor și torni zoi.

Scriind de câțiva ani, nu am publicat o groază de articole. Am frământat ideile cu săptămânile. Dar așezându-mă la comp, înșirând gândurile pe monitor, îmi dădeam seama ce prostii scriu. Nu le șterg niciodată. Dar nici nu le public. Prefer să văd grebla, ca să nu calc pe ea. Și merg mai departe.

La multe din articolele publicate am primit comentarii, unele negative, altele pozitive și am luat de la fiecare câte ceva bun.


Deci reiterez – nu-ți fie frică să-ți tragi un Blog și învață să vezi lumea prin ochii cititorilor!

TEDx Chișinău – Postcards from the future

tedxA trecut aproape o săptămână de la eveniment. Spiritele se pare că s-au liniștit. Ultimul TEDx Chișinău nu mi s-a părut mult prea diferit de restul care au mai fost, respectiv nu pricep de ce s-a făcut atâta zarvă post factum. A fost evenimentul, au fost speakeri, a fost ce asculta, ce nu e ok? E la fel cum ai cumpăra un album al formației preferate și te-ai aștepta să-ți placă toate piesele…come on now.

Urmând tradiția, am să scriu despre toți vorbitorii.

Ana Munteanu
Desenează bine (cu nisip pe sticlă, cine nu a văzut). Nu am înțeles de ce a ales așa un scenariu dramatic. Dacă așa arată cartea ei poștală din viitor, sper să nu ne mai vedem, nu vreau să fac parte din viitorul ei. Ochiul cu lacrimi de la urmă și TEDx scris mai jos, “prosta dușa razderaiușii”. Păcat că nu a vorbit, aș fi vrut mult să aflu cum a învățat arta, ce o inspiră, ce tehnici există etc.

Igor Guzun
Chiar am dorit să cunosc omul care stă la spatele http://www.stiripozitive.eu. Salut mult ideea. Nu urmăresc știrile clasice de mai mult de doi ani. Sunt mai fericit ca niciodată. Și niciodată nu m-am simțit dezinformat. Nu le urmăresc fiindcă sunt pline de tragedii, demagogii și răzbunări, într-un cuvânt – negative. Domnul Guzun a spun o chestie bună “Mulți oameni ”trăiesc”, dar se fac știri despre cei ce mor; mulți sunt cei care lucrează bine, dar se scrie despre cei ce fură, etc.”.

Oleg Juruc
– Oleg, sincerele mele felicitări! Dânsul a dorit să activeze în circ și acum face parte din echipa Cirque du Soleil. I-am văzut în luna martie în Stockholm, poate era și Oleg pe acolo, clickați aici pentru a vedea impresiile trăite la acel spectacol. Primul său vis s-a împlinit, acum să sperăm că se va împlini și al 2-lea – de a aduce circul înapoi în Moldova.

Beatrice Casagrande
Frumos nume de familie. Beatrice a vorbit despre proiectul Mars One. Planeta Mars e cea mai asemănătoare cu Pământ după mediu oferit. Mai întâi vor fi trimiși roboți pentru a pregăti spațiul, iar în 2023 va pleca o echipă de 4 oameni. Oxigenul va fi extras din apă. Întoarcerea înapoi nu va fi posibilă din cauza condițiilor tehnice și biologice – gravitația fiind mai mică, va provoca micșorarea densității oaselor. Doritorii de a merge, să aplice aici – http://applicants.mars-one.com.

(Pe Sasha Leahovcenco, Olga Radu, George Teodorescu și Tudor Chirilă nu i-am ascultat, am fost nevoit să plec pentru un timp.)

Ion Sturza
Probabil mărul discordiei la acest eveniment. Omenii dezamăgiți sunt de obicei cei care își creează așteptări rău calculate sau egoiste. Posibil că se aștepta un discurs mai business oriented. Dar omul a vorbit din suflet, cum poți să nu apreciezi asta? De genul “eu am plătit 400 lei blea, vreau mai mult”. Dânsul a povestit cum Arta la însoțit în viață. De la Giuseppe Verdi, la Igor Stravinsky; Van Gogh până la Picasso, gusturile domnului Sturza se schimbau odată cu înaintarea în carieră și vârstă. Mi-a plăcut mult că nu a exagerat cu modestia. A expus totul sincer și direct, are o viață frumoasă și bogată. Eu m-am simțit bine ascultându-l și sunt bucuros pentru dânsul.

Andre Manoel (despre cum Brazilia a depășit criza financiară)
a avut o temă interesantă pentru publicul din sală, dar a întins discursul rău de tot. În loc în 3 minute să arate într-un slide axa cronologică cu toate evenimentele importante, iar apoi să intre în detalii mai utile și interesante; acesta a întins timp de 18 minute evoluția cronologică, dând la fiecare 2 minute un nou an, până ce cu tot antrenamentul meu de răbdare și ascultare, după 10 minute mi-am “astupat” urechile.

Tony Hawks (despre o viață echitabilă – luând bani de la miliardari și împărțind la săraci)
Noul Robin Hood, vrea ca miliardarii să doneze mai mulți bani săracilor. El va încerca să-i convingă spunând că prin actul de “a da”, omul devine mai fericit. Dacă nu greșesc, sunt ceva peste 1000 de miliardari, dintre care vreo 80 deja au semnat acest ”pact”. Sper să reușească să-i înmulțească, dacă e cazul. Eu nu cred în echitate de acest tip și nu atât în posibilitatea creării acesteia, dar în nevoia de a fi creată artificial, e o întrebare filozofică, merită un articol aparte. Dânsul a dat exemplu bun, după ce a publicat cartea “Playing the Moldovans at Tennis“, a donat 50{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1} din venituri pentru construirea unui centru medical în Moldova.

Adrian Crețu (despre genetică)
ADN e prezentul și viitorul. S-a ajuns la progrese mari în domeniul criminalistic și al conceperii vieții. Nu e secret că degrabă părinții vor putea alege caracteristicile fizice ale viitorului copil. etc. etc. etc.

Gheorghe Erizanu (despre cărți, normal)
Punctul meu slab, aș prefera să nu scriu. Acest om m-a inspirat acu doi ani în urmă să mă apuc de lectură. M-a ascultat, mi-a recomandat niște cărți, și parcă mi-a făcut vânt ca atunci când te învață cineva ciclism “iar acum mergi singur!”. Discursul domunlui Erizanu s-ar fi încadrat într-o foiță mică pentru notițe, cu 3 linkuri Wikipedia. A vorbit puțin despre care au fost tehnicile de învățare a citirii, pe ce feluri de scaune se citea, ce fel de cărți există și – cartea nu va dispărea niciodată, fiindcă oamenii au nevoie de povești. Eu nu am să fiu de acord cu Alexandru, TEDx e locul discursurilor inspiraționale, informație acum se găsește ușor și pe net. Acest discurs nu a inspirat la nimic. Nu știu nici un discurs plictisitor-informativ de la originalul TED care să fi avut mare succes.

Iulian Gulea (despre studii)
Învățatul vine de la crearea legăturilor între neuroni. Practicarea acelorași patternuri, ne perfecționează. Rolul Universității în viață e mizer. Școala nu trebuie să pedepsească greșelile, astfel ea inhibă inițiativa. Nu primim studiile necesare, exemplul Rusiei – 17mlrd$ investiți în educație ca apoi sectorul privat să investească alte 15mlrd$ în reprofilare sau traininguri. Fără diplomă nu ar fi mită și corupție. Iulian a făcut invers domnului Erizanu, nu a spus nimic nou, însă a înflăcărat sala. Uneori e mai util să repeți de două ori același lucru, dacă acesta are șansă să prindă rădăcini, decât să vorbești despre lucruri noi în van.

Raed Arafat (despre lupta cu “sistemul” în România)
Cel mai puternic speech. Ceea ce se datorează atât experienței domnului Doctor, cât și seriozității problemei. Nu poți rămâne indiferent când se vorbește despre salvarea vieților. Raed Arafat a fost cel care a înființat Serviciul Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD). A luptat mult cu sistemul de birocrație și cadrul legal pentru a face posibilă nu altceva decât acordarea primului ajutor medical. La început prefera să ”salveze vieți ilegal, decât să-i lașe să moară legal”. După ce proiectul a fost pus bine pe picioare, guvernanții i-au propus să-l expună privatizării, ca aceștia să se mai aleagă cu niște milioane, la ce El l-ea spus să dea în privatizare Armata, Poliția, etc. În principiu, nu poate permite crearea unui business model din SMURD fiindcă viața oamenilor nu poate depinde de indicatori financiari, rapoarte contabile și cerințele cabinetului directorilor.

P.S. ar fi bine dacă s-ar insista mai mult ca speakerii să repete discursul înainte de eveniment cu o săptămână, cel puțin cei locali, atunci nimeni nu va avea surprize neplăcute și nimeni nu va fi frustrat din cauza prestărilor slabe.