…nu, nu; nu voi vorbi despre daunele fumatului și nu voi încerca a convinge pe cineva să se lepede de această activitate. Poate doar indirect 😉
Cum am mai scris și în alte articole, îmi place să văd viața din perspectiva deprinderilor, pe care le împart foarte general – rele și bune. Am și un criteriu tupeist de categorisire, eu îi spun ”lege a universului”. În general, orice legitate care o întâlnesc într-un șir de fapte, dar nu o pot explica științific/logic, o numesc ”lege a universului”. Deci, acest criteriu de categorisire este: orice deprindere căpătată ușor și ce aduce plăceri de scurtă durată este rea sau neutră (în afara sexului :P); orice deprindere formată greu – prin exerciții repetate conștient și ce aduce rezultate greu, dar cu efect de lungă durată – este bună.
Fumatul este o deprindere rea.
—
În general mie mi-i paralel de lumea străin-înconjurătoare care fumează. Pământul și așa e supra-populat. Am încercat naiv să conving persoane dragi să se lepede de fumat. Odată aproape am reușit. Pe cine interesează, am să vă spun rețeta inventată de mine.
Încercând în zadar să fac oamenii apropiați să se lepede de fumat, involuntar am creat un studiu. Despre asta doream să povestesc:
(Cum aș putea mai bine relata ce am în cap?)
Deci, ”fumatul e dăunător”, ”fumatul omoară”, ”smoală în plămâni”, ”cancer pulmonar”, ”impotență” – toate sunt bullshit. Hai să fim serioși, pe câți fumători aceste mesaje i-a făcut să se lașe de fumat?
Sunt adevărate pericolele de mai sus? Da.
Sunt luate în serios? Nu!
Atunci de ce se mai continuă folosirea acestora?
Și problema nu e doar de ordinul indiferenței. Chiar există fapte ce știrbesc din seriozitatea acestor ”sperietori” de ciori.
– Țigările au devenit mai puțin dăunătoare. Punct.
– Medicina a evoluat considerabil. Multe din daunele cauzate pot fi ”reparate” ori total, ori parțial.
Știu oameni, și voi știți, care fumează de o viață (10 ani, 20, 30 …) – și sunt OK. Da, poate se sufocă puțin când ridică 4 etaje. Dar și cei ce nu fumează, dar nu fac sport au insuficiență cardiacă sau respiratorie la activități fizice mai solicitante.
”Ei” au 60, 70 de ani, au trăit mai mult decât o armată de nefumători și tușind vreo trei minute imediat ce se trezesc, aprind o țigară și mai trăiesc o zi.
Asta e realitatea. Nu spun că așa trebuie de trăit, dar e posibil și e demonstrat.
—
Oamenii nu lasă fumatul fiindcă NU SUNT MOTIVAȚI să o facă.
Să presupunem că eu sunt fumător tipic, știind toate de mai sus – de ce mă rog aș lăsa eu fumatul?!
– Acesta îmi place ca proces. Îmi place să țin țigara în mână. Să expir fum.
– Mă relaxează.
– Îmi umple timpul când am o pauză.
– Mă socializează.
– Îmi oferă un statut social.
– Sunt sexy!
—
Am încercat și eu în adolescență fumatul. Recunosc că e o activitate care atrage. Am să risc să propun o soluție pentru lăsarea fumatului, reieșind din săraca mea experiență.
—
Nu fumez și nu beau mult-des (rareori întrec măsura) – fiindcă a doua zi sau peste o zi urmează să merg la antrenament, ori la bazin, ori să ies cu bicicleta etc.. Și vai și amar de ficatul meu. (Plămânii nu pot spune că mă dor, că nu fumez.) Performanța scade considerabil. Și când permanent încerc să merg înainte, să fiu mai rapid, mai rezistent, mai tare, mai/mai/mai; regresul e inacceptabil. Cu ani în urmă, am avut vreo două beții înainte de antrenamente și apoi nu atât disconfortul fizic, cât critica morală personală ma durut tare, antrenamente pierdute = timp pierdut. Și din cauza la ce? La careva 5 pahare în plus. Nu zic să nu beau. Dar era suficient să mă opresc la primele 3 și posibil chiar ar fi fost de folos – relaxare, minerale, vitamine, etc. Dar nu, lipsa de măsură transformă plăcutul în daună și licoarea în venin.
Cu fumatul e și mai rău. Cel puțin dacă nu ești alcoolic, bei mai mult cu ocazii și nu e în fiecare zi, nici nu mai zic fiecare oră. Pe când în cazul fumatul care crează dependență nu aș putea spune ”Și din cauza la ce? La careva 5 pahare (țigări) în plus.”. Aici ori nu fumezi, ori fumezi. Asta dacă nu vorbim de iarbă.
—
Respectiv, dacă Unul ar avea un scop banal sportiv – de a alerga 4km fără oprire. De a înota 2km fără oprire. Sau alte activități ”Cardio”, fumatul ar deveni o barieră și ar apărea un motiv real de a se debarasa de acesta.
Însă când ai un mod de viață: pat-cafea-rutieră-birou-balcon-țigară-birou-veceu-balcon-țigară-rutieră-țigară-casă-pat. Nahrina să leși fumatul?! KURITE NA ZDAROVIE, cum s-ar spune.
CONCLUZIE: păstrarea sănătății nu mai este motiv pentru lăsarea fumatului. În primul rând că sănătatea este un fenomen vag și necuantificabil. Pentru a lăsa fumatul, trebuie sport activ – aici cu filosofii nu te descurci – 4km prieteni, 4km…
Sport. Există lucruri care ar fi bine să nu poarte o definiție exactă. Eu aș prefera să-i spun “mișcare”, nu sport; mi se pare mult mai natural, mai integru, mai corect. Pentru cei care nu practică regulat mișcarea, “sportul” este un termen șoc – asociat cu o activitate forțată, violentă ce trebuie îndeplinită imediat după somn, ce durează mult, cu șiroaie de transpirație, cu febre musculare, competitivă și stresantă.
