Emoţii – Page 16 – ..mai mult emoții, decât cuvinte.

Emoții muzicale

Genial. WoW. Super MEga TAre. Da nu ee nafik. Zashibisi. AAAaaaaAAAaa.

Cam asta sună în suflețelul meu la o nouă piesă Super MEga TAre pe care o descopăr sau una veche care iar a nimerit pe playlist. Nu sunt Dj, nu mă pricep prea mult în stiluri de muzică și playlisturile mele răsună doar în căști sau în mașină, this is my only dancefloor.

—
Am început să ascult muzică relativ târziu cred, prin clasa a 5-a cred. Cumpărasem prima casetă la un chioșc din Ștefan Vodă, orașul copilăriei mele. Costa 5 lei și pe aceasta era desenat crabul roșu de mai sus. Cuvântul “Prodigy” până nu demult exista doar în combinația “The prodigy.” Dacă sincer nici nu am știut vreodată că este așa cuvânt în DEXul englez. “Minune”, asta înseamnă. Pentru mine era minune by default, de la bun început, fără să fi învățat engleza. Continue reading “Emoții muzicale”

naște-te în Moldova, mori în U.E.

Câtă experiență poți acumula ieșind din casă, dar din țară…?

—
Cei plecați de curând din Moldova în țări mai bine aranjate cum ar fi Canada, Spania, Statele Unite, Elveția se simt bine. Majoritatea din ei. Și se simt mai bine decât localnicii. Fiindcă adevărul prin comparație se cunoaște. Și așa se primește că adevăr pur în acest context nu există. Controversat, “dar nu-i pe asta”. Cu cât e mai proastă țara din care vii, cu cât e mai scârboasă experiența precedentă, cu atât mai frumos pare locul nou, oamenii sunt mai pozitivi, sistemul e mai prietenos.

E la fel cum ai trece de pe bicicletă Aist, pe Giant. Cum ai pune o mână mai întâi pe mărimea 2, apoi 4. Așa se percepe un MacBook Pro după un Hewlett Packard. Sergheevka după Vadul lui Vodă; Turcia după Sergheevka, Maldives după Turcia.

Continue reading “naște-te în Moldova, mori în U.E.”

Chișinău – cimitirul microbuzelor

Ultimii 8 ani am reușit să trăiesc la Telecentru, Buiucani, Botanica și Ciocana. O experiență mai proastă ca alta. De fiecare dată aceleași mijloace de transport care îți încep și încheie ziua, nu în cel mai plăcut mod.

Enumăr doar în treacăt aspectele fiziologice, oricum arhicunoscute, fiindcă vreau să trec la cele emoționale – supraaglomerare, imposibilitatea de a intra și a ieși normal din cauza unei singuri uși, ventilare proastă, mirosuri neplăcute, muzică (nu contează de care, nu trebuie să fie), scaune incomode, stând în picioare e imposibil să vezi unde te afli, accelerare și frânare bruscă, șoferi vulgari, șoferi ce fumează la volan, încălcarea regulilor circulației ce pun în pericol sănătatea pasagerilor și altor participanți la trafic, încălțăminte distrusă … și ajunge. Sunt momente când simțul umorului seacă, gluma “în rutieră simți poporul mai aproape” nu mai are farmec.

Continue reading “Chișinău – cimitirul microbuzelor”