Post nou. !deprindere, generalizare!

deprindere, generalizare.Hmm, covrigi cu mac și a treia cană cu vin, branduită Timpul. Am ajuns acasă, antrenamentul a fost bun!

Cel mai des, mă gîndesc cu saptămînile la vre-un post nou, mă gîndesc, fiindcă asta o pot face măcar și pe oliță, dar de scris niciodată nu se primește. Probabil cel mai bine este să gîndești un articol nou suficient de bine, însă eu daca mă pun pe gînduri, nu voi mai scrie nimic, am să petrec în gîndurile mele toată ziua.

Un articol bun trebuie să fie scurt, la servicu așa aș face, dar acasă:

Am vrut sa vă scriu, în primul rînd, despre DEPRINDERE. Viața în princiupiu constă din deprinderi. Unele sunt rele, altele sunt bune. Despre deprinderi rele nu prea am ce spune, singuri le ştiţi: fumat, băut excesiv, teroare, etc. Dar sunt și deprinderi bune. Cine ce nu ar spune, există formuli universale, nescrise, una din ele spune că: Deprinderile obţinute uşor – sunt rele, cele obţinure greu – sunt bune. (a 4-a cană, se vede că beau mai mult decât scriu). Asta aşa, pentru cei care încă nu au înţeles ce e bine să faci şi ce e rău. Dacă o activitate se priemște ușor, înseamnă ca ceva nu e bine la mijloc [dacă doriți să debateuim poftim-pojalusta, vă demonstrez la orice subiect], chiar dacă faceți ceva bun/util, dar vi se primește ușor, cel mai probabil că faceți de mîntuială, nu vă implicați 101{6e6e7e4a7a81bd37c04d0033ae6157d0a7fc5cebe95b016083e7f592fdc678a1}. Totul împrejurul nostru sunt deprinderi, cum iți speli dinții, cum iți iubești femeia, cum faci kata, cum mături strada, etc. Ideia acestui post, era sa nu vă leneviți a vă creea deprinderi bune. Este o deprindere de: a veni la timp la lucru, de a lucra eficient și să acorzi min8 ore serviciului, este o deprindere să faceți gimnastică dimineața, să mănînci înainte de a ieşi din casă, să lepezi fumatul. Pentru asta, trebuie sa vă gîndiți fiecare min la ceea ce faceți. Eu încerc să-mi creez o deprindere de a-mi creea DEPRINDERI BUNE. (s-o terminat covrigii). Am 2 exemple, vor fi despre mine, fiindcă pe mine ma știu mai bine, sorry dacă seamană a lipsă de modestie. Spre ex. 1 nu-mi place să fac prezentări, urăsc! Cînd încep să o fac, mintea mă trage în toate părție, vreau să fac pipi, să scriu un mail, să verific google analytics; vedeți, nu neapărat lucruri rele, mintea încearcă să mă convingă, tipa- asta tot treb de făcut, dar nu mlea! acum trebuie de lucrat în Power Point, și nefic nafic; astfel încerc să alung toate gîndurile, şi rele – şi bune, pînă mă concentrez doar la prezentare. Sau ex.2 de ceva ani practic arte marţiale, s-ar părea că nu îmi apar dubii cînd trebuie să merg la antrenament, dar nu. E suficient odată să nu merg, dintr-un motiv obiectiv, poate mi-am rupt picioarul, apoi a două oară voi începe să caut motive, oare de ce nu aș merg iar, credeți că după 9 ore de serviciu nu vreau să merg acasă? Tare mă mai trage la încă 3 ore de “ceva”. Cel mai ușor, este să merg continuu, fără întreruperi, o DEPRINDERE PERFECTĂ, astfel nu am dubii, merg fără întrebări. Chiar de a acorda atenţie cuiva, de a iubi pe cineva este o deprindere, la care trebuie peramanent de lucrat, dacă te relaxezi, partenerul simte 😉

Altceva, am vrut sa vorbesc depsre GENERALIZARE, cred că generalizarea este unul din motivele principale a tuturor relelor pe pămînt. da! Hai să vă spun cîteceva, ca să înțelegeți ce vorbesc: toate femeile sunt curve, toți bărbații sunt bîși, toți americanii sunt proști, toți rușii sunt alcoolici, toți evreii sunt niște ticăloși, toți negrii sunt infractori etc. Cei pricepuți, deja au ințels ce și de ce. Poate doar la noi, dar am observat și în alte popoare tendința de a genraliza [spre ex. la germani vs. evrei si alte tipuri de genociduri], poate, poate, poate – dacă oamenii ar vorbi mai concret: Andrei a furat, Andrei a băut, Andrei a futut, Andrei a omorît, Andrei e prost, etc. poate atunci nu s-ar fi creat ură între popoare, ţări, rase, naţiuni. Îmi este dureros să aud cum toți bărbații înşeală – nu sunt bărbat sau cum?  Toţi bărbaţii îşi bat femeile; ce? trebuie să-mi bat femeia ca să fiu bărbat, TOȚI, TOȚI, TOȚI. (merge nush ce film cu Jet Li la TV1000, el mie îmi place). Pentru a nu greşi, încercaţi în GENERAL să vă faceţi DEPRINDEREA  de a nu utliza cuvîntul “toţi”. Nu toţi sunt toţi! Chiar de la început am spus că toate problemele pe pămînt vin de la generalizare, am GENERALIZAT.

(a șasea) Noapte bună.

Hard training-Happy life.

Deseori se spune ca viața și succesul omului depinde de deciziile pe care le face. Într-o oarecare masură așa este, dar nu totalmente. Cred că e mult mai important cum faci ceva și nu ce faci(nu luați la absurd). E la fel ca talentul, e important, dar fără muncă e zero. Am vazut oameni care tot continuă să schimbe un post de lucru cu altul, un hobby ca altul, o femeie cu alta; de fiecare dată spunînd că nu au luat decizia corectă, că nu e pentru ei, bla bla bla.

Se scriu tot felul de teorii, se desenează scheme, se organizează seminare cu coffee brakeuri, etc. despre cum se iai decizii corecte; dar nu prea am auzit să se facă seminare și teorii privind cum să-ți îndeplinești bine meseria, cum să lucrezi 8 ore pe zi fără eschivare, fără a căuta nod în papură. Deciziile sunt importante, dar trebuie luate repede și de trecut la treabă. Am ambii parinți doctori, am mers la cibernetică și acum fac marketing (poate nu e cea mai bună decizie), dar încerc să mă dedic la maxim, sa fiu proactiv, actual, inovativ, nu plîng că aș fi putut deveni doctor ca tata și să lucrez în cabinetul său privat sau am putut deveni programist și să fac bani din greu, de parcă ei nu tot lucreazaă pentru acești bani (unora li se pare că din pod cad).

Atenția și timpul în viață sunt limitate, cu cît mai multe lucruri încerci să faci, cu atât mai puțin timp și atenție acorzi la fiecare din ele și probabilitatea de a le rata pe toate crește. Pentru mine, alegerea de aur este diversitatea cu măsură. Am ales să am un serviciu, într-un domeniu pe cât se poate de concret. Am ales sa am un hobby (stil de viață mai mult). La ele vin relațiile de familie, prietenie, calătorii, excepții și cam atât. Nu mai mult. Dacă încerc să mă descurc în programare sau producere design știu că voi pierde din cunoștințele comunicării online; dacă încerc prea des să merg cu bicicleta sau să înot, pierd din antrenmantele goju ryu. Deci eu practic mi-am format trei activități de bază în viață:

1. relațiile familiale
2. practicarea artelor marțiale
3. serviciu

Dupa cum spuneam, contează să muncești sincer și eficient. Spre exemplu, ce lupta e mai eficienta în stradă? Raspuns: acea care e practicată regulat și din greu. Nu contează stilul, deși cu mici nuanțe eu cred ca goju ryu e cel mai apropiat de luptele reale :P. La noi, este așa o vorbă “Hard training, happy life”.

Acum câteva zile, am avut posibilitatea să mă antrenez  sub conducerea posesorului a celui mai înalt rang în stilul Goju Ryu Karate Do – 10 dan, Morio Higaonna Sensei. Nu voi povesti mult cine este, sunt mii de pagini în net despre biografia și realizările sale (este oficial recunoscut drept  averea/mândria Japoniei încă din viață). Acest om a ales, în mare parte, să se ocupe cu o singură activitate – păstrarea și dezvoltarea tradițiilor stilului pe care l-a preluat încă din copilărie. A depus o muncă enormă în pasiunea sa personală și a ajuns să fie cunoscut și stimat de o lume întreagă; și sunt sigur că indiferent de ce stil ar fi practicat, ar fi ajuns la același nivel, datorită muncii și nu deciziei.

Probabil…7 aprilie

În acestă zi, la mulţi li se pare banal să scrii despre 7 aprile, mie mi se pare păcat să nu scrii, mai ales dacă ai ce spune…

Azi, 7 aprilie 2011 deja, veneam la serviciu. Am lăsat maşina acasă, ca să fac ceva cost-cutting. Afară e înnorat, chiar plouă slab. M-am uitat la cer şi mi-am adus aminte cum era acest cer pe 6-7 aprilie în 2009.

Era cald, era soare, era vară.

Oare cum s-ar fi schimbat lucrurile dacă în acele zile ar fi plouat, dacă ar fi tunat, ar fi fost frig şi glod? Daca în loc de zeci de mii ar ieşi doar câteva sutişoare. Probabil, probabil, probabil: probabil ca nu era nevoie de poliţie, probabil că nu ar fi fost mulţimea pe care o puteau provoca, probabil acum cladirile statale erau întregi, cel mai important – probabil cei căzuţi acum erau alături de noi, copiii aveau taţi, părinţii-copii, iar coastele şi onoarea celor maltrataţi în comisariate erau intacte.

Probabil nu apărea “Alianţa”, probabil încă tot eram sub dictatura comunistă, probabil Dodon încă tot îşi făcea teza de doctor testînd pe economia unei ţări, etc. Probabil acum nu-i învinovăţeam pe Chirtoacă, Ghimpu, Filat, etc. de probleme economice şi borţi în drum, fiindcă am fi tot avut probleme de conştiinţă naţională, libertate de exprimare şi un regim de dictatură under the big brother.

Cum e mai bine? Voi ce alegeţi, ceea ce este sau probabilul? Daca astăzi ar fi 6 aprilie 2009, aţi ieşi încă odată în piaţă? Chiar dacă ar fi plouat şi turnat, chiar daca aţi sti că cineva din noi trebuie să-şi piardă viaţa sub bâtele celor care nu vor fi pedepsiţi niciodată…

Cum nu ar fi prezenta situaţie, nu mă întorc la fosta. Sincer, încă îmi este frică de ce sunt în stare comuniştii … Dar alianţa să stie! ca au fost aleşi nu pentru că am înghiţit catleta şi credem ca sunt buni, dar fiindcă comuniştii sunt periculoşi pentru orice societate, în orice ţară. Cum spunea Churchill “Democracy is the worst form of government, except for all those other forms that have been tried from time to time.”

Avem întrebari, suntem confuzi, vrem dreptate … probabil peste zeci de ani, vom urmări la NatGeo interviewuri cu “menţi” bătrini, care vor povesti cine?cum? şi de ce? Însă pînă atunci […] o să ne doară.

Acest articol nu poate avea sfîrşit, chiar dacă ar trebui, nu poate – fiindcă nu ştiu cu ce să-l închei. Mai spune-ti şi voi ceva…

La mulţi ani Domnul Ion! Vă mulţumim că ne susţineţi!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wOOWEEHSQtw&feature=related]